ICCJ. Decizia nr. 149/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 149/2009
Dosar nr. 533/35/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 2 iunie 2008 la Curtea de Apel Oradea, reclamanta SC E.B.C. SRL Oradea a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor – Activitatea de Inspecţie Fiscală, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 60 din 21 aprilie 2008 emisă de pârâtă, în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 61.972 din 21 aprilie 2008 întocmit de Activitatea de inspecţie fiscală din cadrul Administraţiei finanţelor publice pentru contribuabili mijlocii Bihor.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în cauză sunt întrunite cerinţele art. 14 din Legea nr. 554/2004; că suma de 319.408 lei reprezentând impozit pe profit şi suma de 266.512 lei reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit datorat i-a fost impusă prin interpretarea greşită a Cod fiscal şi a normelor speciale aplicabile, că la data de 23 mai 2008 s-au instituit măsuri asiguratorii, aplicându-se sechestru asigurator asupra bunurilor mobile ale societăţii, iar indisponibilizarea conturilor societăţii pentru suma impusă ar bloca activitatea reclamantei.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 127/CA/20008-P.I. din 24 iunie 2008 a admis cererea formulată de reclamanta SC E.B.C. SRL Oradea în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor – Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii – Activitatea de Inspecţie Fiscală Oradea. A dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 60 din 21 aprilie 2008 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond a unei hotărâri definitive în cererea de anulare parţială a deciziei de impunere.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile ale reclamantei, în raport cu obiectul său de activitate face evidentă paguba reclamantei care ar fi în imposibilitate să achite facturile către furnizorii de materiale şi de servicii. Totodată, indisponibilizarea conturilor societăţii ar face imposibilă efectuarea de către aceasta a plăţilor curente, punând în pericol iminent activitatea societăţii şi locurile de muncă ale angajaţilor săi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor – Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii – Activitatea de Inspecţie Fiscală, susţinând că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, reţinându-se în mod greşit că cerinţele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite.
Astfel, argumentează recurenta, societatea comercială reclamantă nu a dovedit în nici un mod nici existenţa unui caz bine justificat şi nici existenţa unei pagube iminente, aşa cum sunt definite aceste condiţii de prevederile Legii nr. 554/2004.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea autorităţii publice emitente sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunţarea instanţei de fond, ceea ce a făcut şi instanţa de fond, prin sentinţa recurată.
Deci, potrivit reglementării de mai sus, legiuitorul a instituit o măsură provizorie de protecţie în favoarea persoanei vătămate, cu caracter de excepţie, în situaţia în care cele două condiţii legale sunt îndeplinite cumulativ.
Astfel, potrivit art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru existenţa unui caz bine justificat, este necesar ca instanţa să constate existenţa unor împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauza de faţă, instanţa de fond nu a argumentat şi nici nu a identificat nici o împrejurare de fapt sau de drept care să fie de natură să pună sub semnul întrebării puternica prezumţie de legalitate de care se bucură, ca orice act administrativ emis în baza şi în limitele legii, Decizia de impunere nr. 60 din 21 aprilie 2008.
De asemenea, potrivit art. 2 lit. ş) din aceeaşi lege, paguba iminentă este definită ca fiind prejudiciul material şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Or, în raport cu aceste prevederi legale, argumentul instanţei de fond, potrivit căruia măsurile asiguratorii aplicate asupra bunurilor mobile aparţinând societăţii comerciale constituie o pagubă iminentă, este lipsit de temei legal, instituirea unor măsuri asiguratorii în vederea executării nefiind în măsură, prin ea însăşi, să constituie un prejudiciu material, dificil de remediat în cazul anulării actului administrativ.
În concluzie, instanţa de recurs reţine că soluţia atacată este nelegală şi netemeinică, astfel că recursul va fi admis iar sentinţa recurată va fi casată, cu consecinţa respingerii cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 60 din 21 aprilie 2008 şi de restituire a cauţiunii depuse de societatea comercială reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bihor în reprezentarea Administraţiei Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii – Activitatea de Inspecţie Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 127/CA/2008-PI din 24 iunie2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare a executării deciziei, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1488/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1494/2009. Contencios → |
|---|
