ICCJ. Decizia nr. 1504/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1504/2009
Dosar nr. 5788/1/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 877 din 13 decembrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea formulată de D.D., judecător la Tribunalul Prahova, pentru recunoaşterea gradului de judecător de curte de apel, ca efect al dobândirii de drept a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri, D.D. a declarat recurs susţinând că prin promovarea sa la Parchetul Naţional Anticorupţie ca urmare a ordinului de numire nr. 1740/C din 30 iunie 2004 al Ministrului Justiţiei a dobândit de drept gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În sprijinul susţinerilor sale, recurentul a invocat şi Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 152/1154/2006 prin care s-a hotărât recunoaşterea în ierarhia instanţelor a gradului profesional dobândit de procuror şi în ierarhia parchetului a gradului profesional dobândit de judecător, în cazul foştilor procurori numiţi judecători şi a foştilor judecători, numiţi procurori, cu excepţia procurorilor cu grad corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cărora la momentul numirii ca judecători li se recunoaşte gradul de curte de apel.
Prin Decizia nr. 1892 din 15 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii D.D. a formulat contestaţie în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., invocând omisiunea de cercetare a motivului d casare invocat distinct şi explicit la pct. 4 fila 1 privind faptul că prin Ordinul MJ nr. 1740/C din 30 iunie 2004, începând cu 1 iulie 2004, a fost promovat (numit) în funcţia de procuror la Parchetul Naţional Anticorupţie, nivel central, arătând că această promovare a fost dispusă în condiţiile OUG nr. 43/2002 şi Legii nr. 92/1992, care reglementa cariera magistraţilor, la data respectivă şi care a creat o situaţie juridică nouă, producând efecte juridice cu caracter irevocabil asupra atribuţiilor de serviciu, carierei profesionale, dosarului de personal şi salarizării aplicate.
Contestaţia în anulare nu este fondată.
Prin recursul său, D.D., nu a formulat motive distincte de casare, ci a făcut o argumentaţie în fapt şi în drept, reiterând motivele din acţiune pentru a susţine dobândirea de drept a gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul căruia apreciază că i se cuvine acordarea gradului de judecător de curte de apel.
Analizând recursul, instanţa a avut în vedere întreaga argumentare inclusiv cea referitoare la Ordinul MJ nr. 1740/2004 de numire la Parchetul Naţional Anticorupţie reţinând însă că la data transferului din această funcţie în cea de judecător la Judecătoria Vălenii de Munte, nu avea recunoscut gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Astfel fiind şi cum din considerentele deciziei rezultă cu evidenţă analiza tuturor aspectelor criticate prin recurs, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. urmează a fi respinsă ca nefondată.
De altfel, motivându-şi contestaţia D.D. a înţeles să reitereze practic argumentele de drept şi de fapt pe care şi-a întemeiat recursul, ceea ce este inadmisibil, pe această cale neputându-se reexamina fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de D.D. împotriva Deciziei nr. 1892 din 14 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1494/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1522/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
