ICCJ. Decizia nr. 1488/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1488/2009
Dosar nr. 1464/2/200.
Şedinţa de la 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 7 martie 2008, reclamantul L.C. a chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale actualizate reprezentând sporul pentru misiune permanentă şi sporul de fidelitate pentru perioada 2005 – 1 februarie 2008.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că are calitatea de poliţist cu grad de subcomisar şi că, de la 20 februarie 2004 a fost detaşat ca ofiţer de poliţie judiciară la Direcţia Naţională Anticorupţie, fiind însă lipsit în mod nejustificat de drepturile salariale constând în cele două sporuri.
Prin sentinţa civilă nr. 2716 din 16 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile privind necompetenţa materială şi lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 1 ianuarie 2005-7 martie 2005, respingând cererea pentru drepturile băneşti aferente acestei perioade, ca prescrisă.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa a respins ca neîntemeiate atât acţiunea privind plata drepturilor băneşti aferente perioadei 7 martie 2005-1 februarie 2008, cât şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, formulată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia Naţională Anticorupţie .
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, pentru poliţiştii detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie, este aplicabilă OG nr. 38/2003 numai referitor la drepturile băneşti constând în salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta, nu şi cu privire la sporul pentru misiune permanentă şi sporul de fidelitate.
În acest sens, au fost invocate dispoziţiile anexei 4 din OG nr. 38/2003 care reglementează un drept de opţiune al ofiţerilor de poliţie judiciară detaşaţi cu privire la drepturile lor salariale.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul L.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie.
Astfel, reclamantul a învederat că, potrivit prevederilor care reglementează drepturile şi obligaţiile prevăzute pentru ofiţerii de poliţie detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie prin OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, statutul acestora rămâne guvernat de dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 360/2002 şi art. 2 şi OG nr. 38/2003, inclusiv de anexa 4 a ordonanţei, astfel încât neacordarea sporului de misiune permanentă şi de fidelitate nu se justifică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit anexei 4 din OG nr. 38/2003, poliţiştii detaşaţi să îndeplinească funcţii în afara Ministerului de Interne beneficiază de salariul de bază al funcţiei, sporul de vechime, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea şi de salariul pentru grad profesional şi gradaţiile calculate la acesta.
Acelaşi act normativ prevede că, în situaţia în care aceste drepturi salariale sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni poliţiştilor încadraţi în structurile poliţiei pe funcţii similare, cei în cauză pot opta pentru drepturile cuvenite acestora.
Or, această ultimă prevedere nu este aplicabilă în cauză, drepturile salariale ale ofiţerilor de poliţie judiciară din Direcţia Naţională Anticorupţie fiind superioare celor acordate poliţiştilor din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie nu pot beneficia de sporul de misiune permanentă atât în raport de prevederile OUG nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 43/2002, cât şi de dispoziţiile OUG nr. 27/2006, ultim act normativ în raport de care se calculează drepturile salariale de care beneficiază ofiţerii de poliţie judiciară, în funcţie de coeficientul de multiplicare prevăzut de pct. 28 din anexa 1 cap.A.
Pentru aceleaşi considerente, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la Direcţia Naţională Anticorupţie nu pot beneficia nici de sporul de fidelitate prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003, astfel încât cererea de obligare la plată a pârâţilor a fost în mod corect respinsă.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.C. împotriva sentinţei civile nr. 2716 din 16 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1484/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 149/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
