ICCJ. Decizia nr. 1494/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1494/2009
Dosar nr. 439/32/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 5 iulie 2008, reclamanta SC R. SA Oneşti a chemat în judecată A.N.A.F., D.G.S.C. şi A.F.P.C.M. Bacău, Directorul General al A.N.A.F., I.C. şi S.Q.S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al SC R. SA solicitând soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei nr. 1132 din 28 decembrie 2007 emisă de D.G.F.P. Bacău; obligarea în solidar a pârâtelor la plata de daune, reprezentând echivalentul penalităţilor şi majorărilor de întârziere la care a fost obligat în suma de 199.673.320 lei; obligarea în solidar a pârâţilor la plata de penalităţi de 1.000 lei/zi de întârziere începând de la momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la soluţionarea contestaţiei, precum şi suspendarea executării deciziei nr. 1132 din 28 decembrie 2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că a înregistrat la A.N.A.F. contestaţia împotriva deciziei nr. 1132/2007, respectiv la 13 februarie 2008, moment de la care deşi aceasta avea obligaţia soluţionării în 30 de zile conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu s-a conformat.
Reclamanta a susţinut că această tergiversate nejustificată îi aduce grave prejudicii, fiind evident că pe fondul cauzei accesoriile calculate la masa credală pentru perioada 1 octombrie 2005-13 iulie 2006 nu sunt datorate cu atât mai mult cu cât debitul pentru care au fost calculate este anterior deschiderii procedurii prevăzută de Legea nr. 64/1995 (actuala Legea nr. 85/2006).
Prin sentinţa civilă nr. 101 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea în sensul că a obligat A.N.A.F. – D.G.S.C. să soluţioneze contestaţia înregistrată la 13 februarie 2008 sub sancţiunea aplicării de penalităţi de 1.000 lei/zi de întârziere, calculate de la data rămânerii irevocabile a hotărârii şi până la soluţionarea contestaţiei.
Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 1132 din 28 decembrie 2007 şi ca nefondată cererea privind obligarea la daune în cuantum de 199.673.320 lei.
S-a reţinut de către instanţă că pârâta a depăşit cu mult termenul de soluţionare a contestaţiei astfel cum este stabilit prin dispoziţiile art. 70 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, iar motivarea formulată în sensul nevoii de a obţine informaţii suplimentare relevante, o amânare în fapt nejustificată.
În ce priveşte suspendarea executării, instanţa a apreciat ca fiind incidente dispoziţiile art. 1205 alin. 2 C. proCod Fisca.
În fine, referitor la plata daunelor s-a reţinut a nu fi fost făcută dovada prejudiciului suferit.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs A.N.A.F. care în esenţă a susţinut că anterior emiterii Deciziei nr. 1132/2007 au fost emise în sarcina SC R. SA decizii similare pentru alte obligaţii bugetare şi pentru care s-au calculat accesorii până la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006.
Cum contestaţiile împotriva acestei decizii au fost soluţionare definitiv şi irevocabil la instanţa de contencios administrativ în sensul admiterii şi anulării actului administrativ fiscal, recurenta a solicitat Direcţiei Generale Juridice din cadrul A.N.A.F. un punct de vedere, până la obţinerea căruia a apreciat că nu se impune soluţionarea contestaţiei înregistrate la 13 februarie 2008.
În opinia recurentei această întârziere se încadrează în dispoziţiile art. 70 alin. (2) din OG nr. 92/2003 fiind pe deplin justificată, şi de care instanţa fondului ar fi trebuit să ţină cont.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (1) din OG nr. 92/2003, „cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod, se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede posibilitatea prelungirii acestui termen în situaţia specială în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante în luarea unei decizii.
Or, aşa cum legal şi temeinic se reţine de către Curtea de Apel Bacău în cauză solicitarea punctului de vedere al Direcţiei Juridice din cadrul A.N.A.F., faţă de soluţiile adoptate de Curtea de Apel în cauze similare, nu echivalează cu „informaţia suplimentară relevantă" la care se referă dispoziţiile art. 70 alin. (2) din OG nr. 92/2003, fiind mai degrabă interpretarea pe care această Direcţie o dă legislaţiei fiscale aplicabile în speţă şi în raport de care ar urma să se soluţioneze şi contestaţia administrativ fiscală.
Astfel fiind, legal şi temeinic s-a apreciat a fi fost depăşit nejustificat termenul de soluţionare şi obligată în consecinţă pârâta să procedeze la rezolvarea contestaţiei.
De altfel, potrivit susţinerilor reclamantei D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. a soluţionat între timp contestaţia înregistrată la 13 februarie 2008 pronunţând în acest sens Decizia nr. 393 din 30 noiembrie 2008.
Astfel fiind şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 101 din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 149/2009. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1504/2009. Contencios → |
|---|
