ICCJ. Decizia nr. 1498/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1498/2009
Dosar nr. 517/43/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 octombrie 2008, reclamanta SC A. SA Reghin a chemat în judecată D.G.F.P. Mureş, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere nr. 160 din 6 septembrie 2008 întocmite în baza raportului de inspecţie fiscală nr. 37 din 5 septembrie 2008, prin care s-au stabilit nejustificat în sarcina societăţi obligaţii fiscale suplimentare de 1.224.534 lei, reprezentând impozit pe profit, TVA şi accesorii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat nerespectarea prevederilor imperative ale Codului de procedură fiscală privind modalitatea de efectuare a inspecţiei fiscale, precum şi împrejurarea că, dispunându-se blocarea conturilor societăţii, aceasta s-ar vedea pusă în situaţia de a nu-şi mai putea achita ratele scadente aferente contractelor de credit şi nici să-şi onoreze contractele de livrare marfă, aspecte ce demonstrează îndeplinirea cerinţelor art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 108 din 6 noiembrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 160 din 6 septembrie 2008 până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anulare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că ambele condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt întrunite, existând o îndoială puternică asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ, iar prin executarea deciziei de impunere s-ar crea societăţii iminent, o pagubă foarte importantă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că în cauză nu au fost îndeplinite cumulativ cele două cerinţe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În acest sens, pârâta a precizat că, deşi s-a reţinut că ar exista o puternică îndoială asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actul în litigiu, această concluzie s-a întemeiat exclusiv pe o serie de susţineri neverificate ale reclamantei.
Referitor la iminenţa pagubei, s-a susţinut că instanţa nu a verificat în concret dacă executarea sumelor în discuţie raportat la cifra de afaceri a reclamantei, constituie un impediment real în derularea activităţii curente a acesteia.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea reţine că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, stabilind îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.
În acest sens, în urma controlului fiscal i s-a imputat reclamantei faptul că facturile emise de 4 furnizori nu constituie documente justificative, cheltuielile înregistrate nefiind deductibile fiscal.
Sub acest aspect, reclamanta a contestat constatările organelor de control, depunând înscrisuri privind înregistrarea fiscală a celor 4 furnizori şi faptul că a achitat contravaloarea carburantului cu care s-a aprovizionat prin intermediul instituţiilor bancare.
Referitor la paguba iminentă, potrivit art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, aceasta este definită ca un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada pagubei iminente, atât referitor la împrejurarea că prin încetarea activităţii, nu ar mai fi în măsură să asigure funcţionarea fermei de bovine, cât şi cu privire la existenţa în derulare a unor contracte bancare şi contracte de livrare marfă, blocarea conturilor putând conduce la oprirea activităţii societăţii.
În raport de cele expuse, criticile aduse fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Mureş împotriva sentinţei nr. 108 din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1492/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1500/2009. Contencios → |
|---|
