ICCJ. Decizia nr. 1528/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1528/2009
Dosar nr. 2241/2/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC N.T.R. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului anularea deciziei nr. 201 din 25 martie 2008 emisă de acesta.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin Decizia contestată i-a fost aplicată o sancţiune, amendă în cuantum de 5000 lei pentru încălcarea dispoziţiilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 Legea audiovizualului.
Prin sentinţa civilă nr. 2410 din 24 septembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamanta SC N.T.R. SRL ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Decizia de sancţionare contestată este legal emisă, fapta se încadrează în definiţia publicităţii mascate interzise şi sancţionate de Legea audiovizualului, iar în ceea ce priveşte cuantumul sancţiunii acesta este justificat faţă de faptul că reclamanta a mai fot sancţionată pentru o faptă asemănătoare printr-o decizie anterioară nr. 243/2007, neputându-se astfel aprecia că efectul produs este minor.
Împotriva sentinţei civile nr. 2410 din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC N.T.R. SRL, criticând-o ca nelegală, întrucât prima instanţă prin soluţia pronunţată a considerat în mod greşit că în cadrul emisiunii C. s-a realizat publicitate mascată, în realitate nefiind încălcate dispoziţiile art. 1 lit. i) din Legea nr. 504/2002.
Se apreciază prin motivele de recurs că, sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică şi în ceea ce priveşte respingerea cererii de micşorare a cuantumului amenzii aplicate petentei prin Decizia C.N.A. nr. 201/2008.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Prin Decizia C.N.A. nr. 201 din 25 martie 2008 reclamanta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit dispoziţiilor menţionate, publicitatea mascată şi teleshoppingul mascat sunt interzise.
S-a reţinut faptul că postul de televiziune Bl TV a difuzat, în ziua de 17 februarie 2008, şi în reluare în ziua de 18 februarie 2008, emisiunea C. având ca temă prezentarea unor produse şi materiale pentru decorarea spaţiului interior al unei locuinţe.
În partea a doua a materialului audiovizual, prezentatoarea emisiunii a fost filmată intrând în magazinul D., moment în care camera de filmat a focalizat, timp de 7 secunde, sigla şi denumirea acestuia.
Pe de altă parte, astfel cum rezultă din raportul de monitorizare, înainte de începerea emisiunii, postul de televiziune a difuzat, un minispot publicitar în favoarea firmei D.
Argumentul recurentei potrivit căruia pentru emisiunea C. nu a mai fost aplicată nicio sancţiune este irelevant şi nu este de natură a crea prezumţia unei nelegalităţi a deciziei contestate.
Faptul că emisiunea menţionată nu a mai fost avută în vedere pentru aplicarea nici unei alte sancţiuni nu constituie un criteriu de individualizare a sancţiunii, având în vedere că o sancţiune nu se aplică în consideraţia unei emisiuni, ci în consideraţia faptei săvârşite şi a dispoziţiilor legale încălcate.
Se apreciază că prin modalitatea de prezentare a emisiunii C. radiodifuzorul a făcut publicitate mascată în favoarea magazinului D., care a fost promovat şi în calupul publicitar ce a precedat emisiunea.
Este fără posibilitate de tăgadă faptul că, postul de televiziune a difuzat în mod nelegal, publicitate pentru magazinul D., conexiunea realizată între momentul publicitar şi emisiunea ce a urmat, a avut ca scop promovarea magazinului respectiv cu vădită intenţie şi în scop publicitar nedeclarat, radiodifuzorul eludând cu bună ştiinţă dispoziţiile legale care interzic în mod expres difuzarea publicităţii mascate.
Corect prima instanţă a reţinut şi faptul că nu este vorba despre un singur caz izolat, fapta încadrându-se în definiţia publicităţii mascate interzise şi sancţionate de Legea nr. 504/2002.
Astfel, temeiul juridic al sancţiunii aplicate prin Decizia contestată 1-a constituit art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 care potrivit dispoziţiilor art. 90 alin. (2) din acelaşi act normativ se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei.
Aplicarea dispoziţiilor art. 90 alin. (3) privind adresarea unei somaţii publice de intrare în legalitate se face în cazul în care se constată că efectele faptei sunt minore. Or, prin Decizia nr. 243 din 20 martie 2007, reclamanta a fost somată să intre în legalitate cu privire la respectarea interdicţiei de difuzare a publicităţii mascate.
Astfel, având în vedere că anterior aplicării sancţiunii, prin Decizia contestată, recurenta reclamantă a mai fost sancţionată cu o somaţie publică pentru încălcarea aceloraşi prevederi legale, s-a apreciat în mod corect că efectul produs nu este minor pentru a fi aplicată aceeaşi sancţiune.
În ceea ce priveşte afirmaţia recurentei potrivit căreia sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică şi sub aspectul respingerii cererii de micşorare a cuantumului amenzii, iar o aplicare corectă a criteriilor de individualizare ar fi avut ca efect sancţionarea la limita minimă prevăzută de lege, Înalta Curte reţine că instanţa de fond , în mod corect, a apreciat că nu există o disproporţie între gravitatea faptei şi sancţiunea aplicată, motivarea recurentei neavând suport legal.
Pe de altă parte, sancţiunea aplicată nu este severă în raport de gravitatea faptei şi de efectele acesteia, fiind respectate criteriile de individualizare prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, cu modificările şi completările ulterioare.
Faţă de toate aceste aspecte de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că Decizia în litigiu, este legală şi temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2410 din 24 septembrie a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1522/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1530/2009. Contencios → |
|---|
