ICCJ. Decizia nr. 1518/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1518/2009
Dosar nr. 643/54/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 124/2008 pronunţată la data de 23 mai 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.I.E. SRL, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului prin Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Craiova şi Administraţia Naţională Apele Române, Direcţia Apelor Argeş Vedea, acţiune având ca obiect obligarea celor două pârâte la eliberarea autorizaţiei integrate de mediu şi autorizaţia de gospodărire a apelor, precum şi la repararea pagubei cauzate prin refuzul de eliberare a acestor autorizaţii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că deşi prin notificarea cu nr. 22 din 4 noiembrie 2005 şi adresele nr. 17197 din 7 noiembrie 2007 şi respectiv 18876 din 5 decembrie 2007 ale Direcţiei Apelor Argeş, reclamantei i-au fost comunicate condiţiile necesare obţinerii autorizaţiei şi anume să înainteze o documentaţie tehnică în vederea obţinerii avizului de gospodărire a apelor privind modernizarea fermei conform cerinţelor BAT, să achiziţioneze şi să instaleze baterii ecologice de creştere a păsărilor, aceasta nu s-a conformat celor solicitate şi întrucât activitatea desfăşurată de reclamantă intră sub incidenţa OUG nr. 152/2005, cu modificările ulterioare, fără perioadă de tranziţie, refuzul celor două pârâte de eliberare a autorizaţiilor necesare funcţionării, a fost unul legal.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termenul prevăzut de lege reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, indicând generic textul art. 304 C. proc. civ. care prevede motivele de casare sau modificare a sentinţei.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta-reclamantă susţine următoarele:
- greşit a apreciat instanţa de fond că refuzul celor două pârâte de a elibera autorizaţiile cerute este legal, pentru că planul de măsuri impus de cele două pârâte a fost executat, cu excepţia, „evacuării uscate a dejecţiilor",dovada constituind-o faptul că la verificarea în teren nu s-au constatat lipsuri de natură a nu permite darea în funcţiune a investiţiei conform Legii nr. 107/1996.
- ferma din localitatea Stoicăneşti, judeţul Olt îşi desfăşoară activitatea pe acest amplasament din anul 1983, are o capacitate mai mare de 40000 capete pentru păsări şi şi-a îndeplinit obligaţiile de plată a contribuţiei specifice gospodăririi apelor.
- în mod nejustificat Direcţia Apelor Argeş Vedea nu ia în considerare prevederile Ordinului nr. 136/2006 (care a abrogat Ordinul Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nr. 462/2001), Ordin care permite până la 1 ianuarie 2012 exploatarea găinilor outoare în cuşti tradiţionale pentru activităţile deja existente.
- referitor la aplicarea celor mai bune tehnici disponibile, recurenta arată că sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 152/2005 şi cele ale Ordinului Ministrului nr. 661/2006, condiţia instituită fiind ca aceste tehnici să fie accesibile operatorului.
- în mod greşit se consideră că nu beneficiază de o perioadă de tranziţie, realizarea măsurilor din punct de vedere tehnic în scurt timp punându-i în imposibilitate de a moderniza ferma, astfel că trebuie să li se dea posibilitatea modernizării fermei până la 1 ianuarie 2012, sens în care au şi prevăzut în programul de investiţii, surse de finanţare pentru retehnologizarea fermei în totalitate.
- recurenta face referire şi la comunicarea făcută de către Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile în urma şedinţei din 25 octombrie 2007, prin care s-a propus, funcţionarea fermei – Assani cu un efectiv mai mic de 40000 capete, cu hale în proces de modernizare, în conformitate cu noile cerinţe, BAT.
Pârâta Administraţia „Apele Române" – Direcţia Apelor Argeş Vedea a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
În mod corect a reţinut instanţa de fond că refuzul celor două intimate-pârâte de emitere a autorizaţiilor de funcţionare a fost unul justificat, deoarece din probatoriile administrate în cauză a rezultat că recurenta-reclamantă nu a respectat normele imperative prevăzute de legislaţia în domeniu şi îndeosebi a celor din domeniul gospodăririi apelor.
Măsurile cu caracter obligatoriu pe care trebuia să le îndeplinească recurenta–reclamantă au fost prevăzute în autorizaţia iniţială nr. 115 din 25 iunie 2007, i-au fost aduse la cunoştinţă prin adresa nr. 18876/MS/2007, precum şi prin adresa cu nr. 17197 din 7 noiembrie 2007, fiind precizate şi etapele pe care trebuia să le parcurgă până la înaintarea solicitării de obţinere a autorizaţiei de gospodărire a apelor.
Printre condiţiile impuse la transmiterea unei documentaţii corespunzătoare erau şi cele referitoare la întocmirea documentaţiei de către un proiectant de specialitate conform Ordinului MMGA nr. 661/2007, pentru conformarea la prevederile BAT privind evacuarea, depozitarea şi utilizarea dejecţiilor provenite din cadrul societăţii şi aplicarea prevederilor celor mai bune tehnici disponibile (BAT) conform Ordinului Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului nr. 169/2004, având ca punct de referinţă cele mai bune tehnici disponibile aplicabile de Uniunea Europeană referitoare la evacuarea uscată a dejecţiilor.
A fost avertizată recurenta-reclamantă şi asupra faptului că folosinţa de apă de la Ferma Avicolă Stoicăneşti, judeţul Olt intră sub incidenţa prevederilor HG nr. 152/2005, având instalaţii pentru creşterea intensivă a păsărilor cu capacitate mai mare de 40000 locuri pentru păsări, fără perioada de tranziţie, termenul de conformare la prevederile BAT fiind 30 octombrie 2007.
Dar, chiar recurenta-reclamantă prin motivele de recurs formulate, recunoaşte că printre măsurile impuse nu a fost executată măsura „evacuării uscate a dejecţiilor", invocând şi termenul prea scurt pentru îndeplinirea planului de măsuri şi solicitând aprobarea unui plan etapizat până la 1 ianuarie 2012, pentru realizarea lor.
Or, aşa cum s-a precizat mai sus, folosinţa de apă de la ferma Stoicăneşti nu are perioadă de tranziţie şi trebuia să fie conformă la data de 30 octombrie 2007 cu cerinţele Directivei IPPC – 96/61/EEC.
Recurenta–reclamantă a depus la dosar înscrisuri şi o copie de pe sentinţa nr. 116 din 15 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, devenită irevocabilă, prin care Direcţia Apelor Craiova şi Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Craiova au fost obligate să elibereze societăţii reclamante autorizaţia de gospodărire a apelor şi respectiv autorizaţia integrată de mediu pentru ferma Avicola Capu Dealului, judeţul Gorj, punctul de lucru Brăneşti.
Or situaţia invocată de recurenta – reclamantă nu este identică, pentru ferma respectivă fiind posibilă emiterea autorizaţiei de gospodărire a apelor datorită scoaterii folosinţei de sub incidenţa Directivei IPPC – 96/61/EEC, respectiv diminuarea efectivului de păsări la un număr mai mic de 40000 capete şi cu 4 hale în proces de modernizare, în conformitate cu noile cerinţe BAT – găini outoare.
În cazul Fermei avicole Stoicăneşti nu a existat decât o propunere în acest sens făcută de Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, după şedinţa din 25 octombrie 2007 care nu a fost transpusă în practică.
În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante în sensul că în mod nejustificat instanţa de fond nu a luat în considerare apărarea sa referitoare la aplicarea în speţă a ordinului nr. 136/2006 al preşedintelui ANSVSA pentru aprobarea normelor sanitar-veterinare privind standardele minime pentru protecţia găinilor outoare, aceasta nu este întemeiată.
Ordinul invocat nu are relevanţă în cauză, procedura emiterii autorizaţiei de gospodărire a apelor impunând respectarea de către utilizatorii pentru care nu s-a acordat perioada de tranziţie, a cerinţelor BAT.
Din cele expuse rezultă cu certitudine că refuzul Direcţiei Apelor Argeş Vedea de eliberare a autorizaţiei pentru Ferma Avicolă Stoicăneşti, judeţul Olt a fost unul justificat, aşa cum corect a apreciat şi instanţa de fond.
În ceea ce priveşte autorizaţia integrată de mediu este de observat că eliberarea acesteia este condiţionată de obţinerea autorizaţiei de gospodărire a apelor, astfel încât Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Craiova nu i se poate imputa refuzul nejustificat de eliberare a acesteia.
Pentru toate aceste considerente recursul declarat de recurenta-reclamantă se priveşte ca nefondat, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.I.E. SRL Craiova împotriva sentinţei civile nr. 124 din 23 mai 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1512/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1520/2009. Contencios → |
|---|
