ICCJ. Decizia nr. 1512/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1512/2009
Dosar nr. 33376/3/200.
Şedinţa de la 18 martie 2009
Asupraconflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 decembrie 2007, reclamantulE.C. a solicitat obligarea în solidar a pârâţilor Ministerul Administraţiei şi Internelor şiDirecţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti la plata drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu şi sporul de fidelitate pentru anul 2004, în conformitate cu prevederile art. 6 şiart. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată prin Legea nr. 353/2003.
Prin sentinţa civilă nr. 1214 din 16 aprilie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal,a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., care reglementează competenţa materială a instanţelor de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel, s-a avut în vedere că reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, unitate cu personalitate juridică organizată în baza Legii nr. 218/2002 la nivelul municipiului Bucureşti şi conform prevederilor legale susmenţionate, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene se soluţioneazăîn fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2662 din 14 octombrie 2008, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti şi pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit în condiţiile prevăzute de art. 20 C. proc. civ., a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Tribunalul Bucureşti a apreciat că sunt incidente normele de competenţă materială privind litigiile având ca obiect acte administrative încheiate de autorităţile şi instituţiile centrale, întrucât reclamantul a solicitat obligarea în solidar la plata drepturilor băneşti a celor două autorităţi pârâte, din care una este organizată şi funcţionează la nivel central.
Investită a se pronunţa asupraconflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte va stabili că Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, este competent să judece pricina în primă instanţă pentru următoarele considerente:
Instanţa competentă material se stabileşte după cum parte în raportul juridic dedus judecăţii este fie autoritatea publică locală, fie autoritatea publică centrală, căreia îi revine obligaţia de a plăti drepturile băneşti solicitate de reclamant.
Din actele dosarului rezultă că raportul de serviciu al reclamantului a fost stabilit în mod direct cu Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, care este organizată şi funcţionează în municipiul Bucureşti, ca unitate cu personalitate juridică a Poliţiei Române, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 218/2002. Această direcţie reprezintă un serviciu publicdeconcentrat al Ministerului Administraţiei şi Internelor, având capacitate juridicăadministrativă proprie şi competenţa legală de a dispune cu privire la drepturile băneşti cuvenite poliţiştilor aflaţi în raporturi de serviciu directe cu instituţia.
În consecinţă, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportate la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. care stabilesc competenţa tribunalului ca primă instanţă pentru judecarea proceselor şi cererilor în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel
Faţă de motivele expuse, se va stabili că pentru judecarea în primă instanţă a prezentului litigiu, competenţa aparţine Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fisca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind peE.C. şi pe Ministerul Administraţiei şi Internelor, respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureştiîn favoarea Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1500/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1518/2009. Contencios → |
|---|
