ICCJ. Decizia nr. 1524/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1524/2009
Dosar nr. 6385/1/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a solicitat în contradictoriu cu C.N.A.F.P. (în prezent A.D.S.) constatarea că pretinsul pact comisoriu de gradul 4, invocat de pârâtă pentru rezilierea unilaterală a contractului de abonament nr. 324/1999 nu este aplicabil, constatarea că rezilierea unilaterală, de către pârâtă, a contractului de abonament nr. 324/1999 este nelegală, anularea Hotărârii Consiliului de Administraţie al C.N.A.F.P. nr. 119 din 24 august 2005 prin care s-a hotărât rezilierea contractului de abonament nr. 324/1999.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este beneficiara contractului de abonament privind prestarea serviciilor de asigurare a folosirii potenţialului piscicol al lacurilor naturale şi de acumulare nr. 324/1999, încheiat cu pârâta.
Se mai arată că pretinsul pact comisoriu de grad 4, invocat de pârâtă pentru rezilierea unilaterală a contractului de abonament nr. 324/1999, încheiat între reclamantă şi pârâtă, nu este aplicabil, reclamanta îndeplinindu-şi obligaţiile contractuale.
Prin întâmpinare pârâta C.N.A.F.P. ( în prezent A.D.S.) a invocat prin întâmpinare excepţia de prematuritate a cererii.
Prin sentinţa nr. 1037 din 1 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia de prematuritate invocată de pârâtă şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC B.H.C. SRL Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, referitor la excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta A.D.S., Curtea de Apel a reţinut că notificarea formulată de reclamantă şi înregistrată sub nr. 5932 din 8 septembrie 2005 îmbracă forma procedurii prealabile ce ţine loc de conciliere în cazul litigiilor comerciale conform dispoziţiilor art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, Curtea a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada realizării repopulării conform condiţiilor contractului de abonament nr. 324/1999, respectiv în prezenţa unui reprezentant desemnat de pârâtă şi pe baza unui program de repopulare cu prezentarea lunară a documentelor ce dovedesc acest lucru, de peşte pescuit. Deasmenea, nici obligaţia privind amenajarea punctelor de debarcare autorizate a peştelui pescuit nu a fost realizată în cauză.
Împotriva sentinţei civile nr. 1037 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC B.H.C. SRL Bucureşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
S-a arătat în motivele de recurs că pretinsul pact comisoriu de grad 4, invocat de pârâtă pentru rezilierea unilaterală a contractului de abonament nr. 324/1999, nu este aplicabil, întrucât recurenta a îndeplinit obligaţiile contractuale ce-i reveneau.
Mai arată recurenta că din anul 1999 şi până în 2005, când i-a fost comunicată hotărârea de reziliere, contractul s-a derulat fără nicio problemă din partea companiei, nu s-a primit vreo reclamaţie, nu a existat vreo sancţiune pentru neîndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului, cererea de recurs şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
La 2 iuie 2003, recurenta-reclamantă a încheiat contractul de asociere în participaţiune nr. 5449/2003 cu 2 persoane fizice, în scopul desfăşurării unei activităţi de producţie.
Datorită unor deficienţe constatate în 2005, conform art. 34 din contractul de abonament nr. 324/1999 Consiliul de Administraţie al C.N.A.F.P, a hotărât rezilierea unilaterală a acestui contract de abonament, notificându-i recurentei acest aspect, conform adresei anexate la dosar.
Fără posibilitate de tăgadă, din ansamblul probator administrat, rezultă că recurenta-reclamantă şi-a exercitat necorespunzător obligaţiile ce-i reveneau, astfel încât a făcut posibil pactul comisoriu de grad 4, care are ca efect imediat rezilierea unilaterală a contractului.
Astfel, culpa recurentei rezultă din aceea că deşi a depus o serie de facturi fiscale, ele privesc doar anul 2003, nu şi anii 2004 şi 2005 şi nu a făcut dovada realizării populării cu puiet, conform contractului, cu toate că a achiziţionat acest puiet.
De asemenea, recurenta trebuia să obţină de la C.N.A.F.P. avizul pentru încheierea actelor adiţionale cât şi pentru contractul de asociere în participaţiune, fapt nerealizat.
rezultă din probe că recurenta nu şi-a îndeplinit nici o obligaţie contractuală de amenajare a punctelor de debarcare autorizate a peştelui pescuit, încălcând astfel clauzele contractuale, motiv pentru care s-a şi dispus rezilierea unilaterală prin intervenirea pactului comisoriu de gradul 4.
Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de SC B.H.C. SRL Bucureşti, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B.H.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 1037 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1520/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1531/2009. Contencios → |
|---|
