ICCJ. Decizia nr. 1539/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1539/2009
Dosar nr. 1398/33/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21847 din 9 iulie 2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea prevederilor Legii nr. 189/2000 şi recunoaşterea calităţii de refugiat din motive etnice şi acordarea drepturilor prevăzute de această lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea atacată este nelegală şi ca atare se impune anularea acesteia întrucât ignoră calitatea sa de persoană strămutată.
Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 622 din 21 noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii invocată de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea formulată de reclamanta S.M. ca tardivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că acţiunea în contencios administrativ având ca obiect anularea Hotărârii nr. 21847 din 9 iulie 2007 a fost exercitată la 23 octombrie 2007, cu depăşirea termenului legal reglementat de Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei civile nr. 622 din 21 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.M. susţinând că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
Prin Decizia nr. 1541 din 9 aprilie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de S.M., a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că atât contestaţia formulată de recurenta S.M. împotriva Hotărârii nr. 21867 din 9 iulie 2007, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, cât şi contestaţia formulată de soţul său împotriva Hotărârii nr. 21846 din 9 iulie 2007 emisă de aceeaşi pârâtă, au fost formulate în termenul legal.
În fond, după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 660 din 14 octombrie 2008, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.M., a dispus anularea Hotărârii nr. 21847 din 9 iulie 2007 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 1 februarie 1941-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că probele existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta împreună cu familia sa s-a refugiat în cursul lunii februarie 1941 din satul Popeşti în loc. Turda, ca urmare a persecuţiilor etnice, revenirea la domiciliu având loc în martie 1945.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale şi probatoriul administrat în cauză.
Recursul este nefondat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este neîntemeiat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, această situaţie putând fi dovedită cu acte oficiale, iar în lipsa acestora cu declaraţii de martori, potrivit art. 4 alin. (1) din HG 127/2002 cuprinzând Normele Metodologice de Aplicare a OG 105/1999.
Or, din declaraţiile martorilor (T.G. şi L.N.) date în faţa notarului public, şi ulterior, date în faţa instanţei de fond, precum şi din actele de stare civilă, adeverinţa eliberată de Arhivele Naţionale, rezultă cu certitudine că reclamanta, împreună cu familia sa, din motive etnice, în luna februarie a anului 1941 s-a refugiat din Sat Popeşti, jud. Cluj, în localitatea Turda, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Diktatului de la Viena, reîntoarcerea din refugiu având loc în cursul lunii martie a anului 1945.
Totodată, în conformitate cu art. 2 teza a I-a din Normele de aplicare, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice".
Schimbarea domiciliului de către reclamantă şi familia sa, determinată de persecuţiile etnice suferite de aceştia rezultă şi din împrejurarea că refugiul acestora s-a întins pe întreaga perioadă prevăzută de OG nr. 105/1999.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 şi în consecinţă să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 660 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1538/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1545/2009. Contencios → |
|---|
