ICCJ. Decizia nr. 1548/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1548/2009
Dosar nr. 1594/57/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii B.D.V. şi B.M.R. au formulat în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Hunedoara şi A.F.P. Brad contestaţie la executare, înregistrată la Judecătoria Brad, împotriva executării silite pornite de A.F.P., potrivit titlului executoriu emis cu nr. 193/2006.
Prin contestaţia la executare formulată, contestatorii au solicitat desfiinţarea titlului executoriu nr. 193 din14 iulie 2006 emis de intimata A.F.P. Brad şi pe cale de consecinţă desfiinţarea executării silite din 1 februarie 2007.
În motivarea contestaţiei la executare s-a arătat că în anul 2002 A.F.D. a cumpărat cantitatea de 464 mc lemn molid de la Composesoratul Ruda-Brad, preţul negociat fiind între 10 lei şi 40 lei/mc pe picior, tăierea şi transportul materialului lemnos efectuându-se pe cheltuiala asociaţiei.
În data de 14 iulie 2007 A.F.P. Brad a emis titlul executoriu nr. 193 privind impozitul ce urma să fie achitat de către contestator.
Prin sentinţa civilă nr. 696 din 10 iulie 2008, Judecătoria Brad a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Hunedoara. Instanţa a reţinut că titlul executoriu contestat este titlu de creanţă şi act administrativ fiscal emis de o instituţie publică locală.
Prin sentinţa nr. 1293 din 19 septembrie 2007, Tribunalul Hunedoara, secţia de contencios administrativ, a constatat că în acest caz competenţa aparţine instanţei de drept comun, Judecătoria declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brad, cu motivarea că potrivit dispoziţiilor art. 4001 C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare .
Tribunalul Hunedoara a constatat astfel ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Curtea de Apel Alba-Iulia.
Curtea de Apel Alba-Iulia prin sentinţa nr. 219/F/CC din 2008 a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Brad.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut, în esenţă, că anularea unui titlu de creanţă în privinţa căruia s-a împlinit termenul de plată şi a devenit titlu executoriu reprezintă o contestaţie la executare şi nu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 141, art. 172 C. proCod Fiscal, art. 373-400 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă judecătoriei.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba-Iulia au declarat recurs B.D.V. şi B.M.R., criticând-o ca nelegală întrucât a fost dată cu greşita aplicare a legii.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând sentinţa atacată şi motivele de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin Hotărârea nr. 219/2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de B.D.V. şi B.M.R., în favoarea Judecătoriei Brad.
Obiectul acţiunii îl constituie fără putinţă de tăgadă contestaţia la executare silită pornită potrivit titlului executor nr. 154/2007 emis de organele fiscale.
Art. 172 C. proCod Fiscal, reglementează instituţia contestaţiei la executare silită în materie fiscală, statuând că această contestaţie se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.
În raport de obiectul acţiunii corect instanţa fondului investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, a apreciat că anularea unui titlu de creanţă, care este titlu executoriu, reprezintă o contestaţie la executare şi nu o acţiune formulată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, astfel încât competenţa de soluţionare aparţine instanţei civile respectiv judecătoriei, conform art. 141, art. 172 C. proCod Fiscal şi art. 373, art. 400 C. civ.
În această materie, nu sunt aplicabile normele de drept public, ci acelea de ale dreptului privat, motiv pentru care corect Curtea de Apel a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Brad.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciind ca fiind legală sentinţa atacată, va respinge recursul declarat de B.D.V. şi B.M.R., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.D.V. şi B.M.R. împotriva sentinţei nr. 219/F/CC din 31 octombrie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1547/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1549/2009. Contencios → |
|---|
