ICCJ. Decizia nr. 1547/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1547/2009
Dosar nr. 1364/54/200.
Şedinţa publică din 19 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 august 2008, SC E. SRL Craiova a formulat în contradictoriu cu D.G.F.P. Dolj, cerere de suspendare a executării actelor administrative fiscale, respectiv a raportului de inspecţie fiscală nr. 5117 din 30 octombrie 2007 şi a deciziei de impunere nr. 5117 din 31 octombrie 2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 1295/54/2008 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova.
În motivarea cererii s-a arătat că prin actele de control s-a stabilit în sarcina reclamantei obligaţia fiscală în cuantum de 797.179 lei, reprezentând impozit pe profit suplimentar, impozit pe veniturile obţinute în România de nerezidenţi, precum şi obligaţii fiscale accesorii.
A mai arătat reclamanta că împotriva actelor menţionate a promovat cerere de anulare pe rolul Curţii, însă pârâta a demarat procedurile de executare silită, iar la data de 29 iulie 2008 i s-a comunicat anunţul privind vânzarea la licitaţie a bunurilor mobile pentru data de 6 august 2008.
Prin sentinţa nr. 200 din 25 august 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC E. SRL Craiova şi a dispus suspendarea executării actelor administrative fiscale, respectiv raportul de inspecţie fiscală nr. 5117 din 31 octombrie 2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Craiova a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, făcând referire la recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, în care se arată că executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont de drepturile şi interesele persoanelor particulare.
S-a mai reţinut că prin admiterea cererii de suspendare, societatea petentă, nu aduce atingere caracterului executoriu al deciziilor autorităţilor administrative, ci solicită, autorităţii jurisdicţionale să ia măsuri de suspendare a executării actului, pe care-l apreciază că îi vatămă drepturile sale.
Împotriva sentinţei nr. 200 din 25 august 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta D.G.F.P. Dolj, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate de reclamanta SC E. SRL Craiova.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că hotărârea pronunţată de instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii. In primul rând, s-a arătat de către recurentă că în mod eronat prima instanţă a dispus suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală, întrucât potrivit art. 85 şi art. 86 C. proCod Fiscal Decizia de impunere este singurul act administrativ-fiscal prin care se stabilesc eventuale obligaţii fiscale. S-a criticat apoi soluţia instanţei de fond sub aspectul cuantumului cauţiunii la care a fost obligată reclamanta, considerându-se că se impunea, prin raportare la scopul pentru care a fost instituită prin lege această obligaţie de plată a cauţiunii, acela de acoperire a unei părţi din prejudiciul produs bugetului de stat, stabilirea unei cauţiuni de cel puţin 10% din cuantumul sumei contestate.
De asemenea, recurenta a precizat că îndeplinirea condiţiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a justifica suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate, nu este dovedită în nici un fel de către reclamantă, aceasta limitându-se la a expune simple apărări de fond în cererea de suspendare. Reclamanta, s-a arătat, nu poate demonstra producerea unui prejudiciu în patrimoniul ei prin simpla înşiruire a unor etape parcurse de organele fiscale în încercarea de a recupera prejudiciul produs bugetului de stat, iar instanţa de fond trebuia să verifice, pe baza probelor existente la dosarul cauzei, situaţia concretă a reclamantei şi efectele pe care le-ar putea produce executarea silită a actului administrativ-fiscal împotriva acestei, ori în speţă nu au fost prezentate documente care să permită această analiză. În plus, s-a apreciat de către recurentă că invocarea de către reclamantă a producerii unui prejudiciu în patrimoniul celor 511 persoane cu care s-au încheiat contracte de arendă nu este de natură a determina îndeplinirea condiţiile prevăzute de lege, deoarece, pe de o parte, susţinerile reclamantei sunt nedovedite şi, pe de altă parte, reclamanta nu putea invoca în susţinerea propriei cereri de suspendare producerea unui prejudiciu în patrimoniul altor persoane.
Recurenta a mai învederat că, dacă s-ar obţine suspendarea executării actelor administrativ-fiscale contestate accesoriile la debitele respective se vor datora şi pe perioada suspendării, cu alte cuvinte prejudiciul ar fi majorat inutil, iar afirmaţia reclamantei potrivit căreia punerea în executare a actelor administrative ar determina producerea unui prejudiciu, nesusţinută de dovezi, nu poate demonstra, prin sine însuşi, existenţa acestui prejudiciu.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
De asemenea, potrivit art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art.14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz instanţa putând dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Prin cazuri bine justificate se înţelege, potrivit art. 2 alin. (1) pct. t) din Legea nr. 554/2004, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar prin pagubă iminentă se înţelege, conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În cauză, cum corect a reţinut instanţa de fond, sunt îndeplinite în mod cumulativ cerinţele prevăzute de lege pentru luarea măsurii de suspendare a executării actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, întrucât, pe de o parte, împrejurările invocate de reclamantă, prin acţiunea în anulare şi prin cererea de suspendare, cu privire la starea de fapt şi de drept a litigiului, sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziei de impunere întocmită de recurenta pârâtă, şi, pe de altă parte, prin executarea silită pornită împotriva intimatei, în vederea vânzării la licitaţie publică a utilajelor agricole strict necesare desfăşurării activităţii economice specifice, se creează în mod evident posibilitatea producerii în patrimoniul reclamantei a unor prejudicii materiale viitoare şi previzibile.
În raport de cele mai sus arătate, reţinând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de D.G.F.P. Dolj împotriva sentinţei nr. 200 din 25 august 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj împotriva sentinţei nr. 200 din 25 august 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1546/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1548/2009. Contencios → |
|---|
