ICCJ. Decizia nr. 1549/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1549/2009
Dosar nr. 640/59/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SA Timişoara a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.R.R. declasarea participantei SC T. SRL Abrud câştigătoare a Traseului nr. 533, Cursa 1 Zalău Autogara Trans Sălaj – Timişoara Autogara Andronic, în urma licitaţiei de atribuire a traseelor din 30 aprilie 2008.
În motivarea acţiunii se arată că în data de 30 aprilie 2008 a fost organizată licitaţia de atribuire a traseelor interjudeţene pe perioada 2008-2011 organizată de A.R.R., în temeiul art. 51-58 din Normele din 17 octombrie 2008 privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul nr. 1892/2006.
Mai arată reclamanta că deşi în urma licitaţiei organizate a ieşit ca fiind câştigătoare societatea T. SRL, consideră că nu ar îndeplini condiţiile prevăzute în tabelul cu rezultate.
La termenul de judecată din data de 22 iulie 2008, Curtea de Apel Timişoara a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile în raport cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 187 din 22 iulie 2008 Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA Timişoara pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut că înscrisul nr. 5551 din 6 mai 2008 prin care reclamanta a solicitat pârâtei reevaluarea punctelor pentru unele trasee ce au făcut obiectul şedinţei de licitaţie din data de 30 aprilie 2008, nu constituie o procedură prealabilă în sensul dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 187 din 22 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA Timişoara.
În motivarea cererii de recurs s-a subliniat că în mod greşit instanţa fondului nu a asimilat unei proceduri prealabile în sensul art. 7 din Legea nr. 554/2004 cererea nr. 5551 din 6 mai 2008, adresată A.R.R. şi că soluţia este nelegală şi prin prisma art. 62 alin. (2) din Ordinul M.T.C.T. nr. 1892/2006, apreciind recurenta că în temeiul art. 318 alin. (5) C. proc. civ. se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare (judecarea fondului).
Au formulat apărări/întâmpinări/ la recurs ambele intimate, solicitându-se menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara. Intimata SC T. SRL a precizat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece recurenta a atacat licitaţia organizată de A.R.R. la data de 30 aprilie 2008 doar sub aspectul rezultatelor câştigătorului unui traseu pentru care această societate nu a optat, câştigătorul fiind, deci, o altă societate comercială decât intimata în discuţie.
Examinând cauza prin prisma criticii aduse de recurentă şi care se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei atacate.
În mod corect şi în acord cu dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 judecătorul fondului a invocat din oficiu excepţia lipsei procedurii prealabile şi, constatând că o astfel de procedură nu a fost urmată, a respins acţiunea pentru acest motiv.
Pentru declanşarea procedurii judiciare, în materia contenciosului administrativ, legiuitorul a stabilit ca obligatorie cerinţa ca înainte de a se adresa instanţei competente cel ce se consideră vătămat să solicite autorităţii publice emitente sau celei ierarhic superioare revocarea în tot sau în parte a actului pretins vătămător, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.
În speţă, recurenta-reclamantă s-a apărat la excepţia invocată cu înscrisul existent la dosar (act nr. 5551 din 6 mai 2001), însă în mod just instanţa a înlăturat aceste apărări cu motivarea că aşa cum se poate observa din conţinutul înscrisului menţionat nu se poate considera acesta ca fiind o plângere administrativă prealabilă, în sensul art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Cum excepţia lipsei procedurii prealabile este o excepţie de fond, absolută, iar prin efectul pe care îl produce este o excepţie peremptorie, dirimantă, singura soluţie posibilă era aceea a respingerii acţiunii.
Întrucât soluţionarea pe cale de excepţie a acţiunii, aceasta fiind inadmisibilă, a făcut inutilă cercetarea în fond a pricinii, şi verificarea calităţii procesuale pasive a societăţii comerciale intimate apare ca superfluă.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Timişoara împotriva sentinţei nr. 187 din 22 iulie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1548/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1550/2009. Contencios → |
|---|
