ICCJ. Decizia nr. 1550/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1550/2009
Dosar nr. 890/59/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.M. a solicitat pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş anularea Hotărârii nr. 10433 din 6 august 2008 cu consecinţa obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a născut la data de 19 mai 1942 în localitatea Cerna din Jud. Tulcea, iar tatăl său a fost refugiat din localitatea Hardali, jud. Caliacra, în septembrie 1940.
Prin sentinţa civilă nr. 252 din data de 13 octombrie 2008 Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.M., a dispus anularea hotărârii nr. 10433 din 6 august 2008, a obligat pârâta să elibereze pe seama reclamantului o nouă decizie prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea 189/2000 cu modificările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin dispoziţiile Legii nr. 189/2000 legiuitorul a urmărit acordarea unor drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, cum este şi cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii s-au refugiat ori au fost strămutaţi.
Împotriva sentinţei civile nr. 252 din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurenta-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş arătând că instanţa de fond a interpretat greşit legea, deoarece dacă legiuitorul ar fi dorit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea 189/2000 şi copiii născuţi în perioada refugiului, ar fi stabilit în mod expres acest lucru.
Se mai susţine în motivele de recurs că, pentru ca o persoană să dobândească calitatea de refugiat, în sensul actelor normative menţionate, Legea 189/2000 si HG 127/2002, este necesar ca datorită persecuţiilor etnice la care a fost supusă, să-şi schimbe domiciliul în altă localitate. Or în cauza de faţă, din actele depuse la dosar nu reiese faptul că reclamantul şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii în această localitate.
Se mai arată că reclamantul ar fi putut beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, doar în cazul în care s-ar fi născut în intervalul de 300 de zile de la data refugiului tatălui său, însă reclamantul S.M. s-a născut la aproximativ 600 zile după refugiul tatălui său.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul şi interpretarea textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face distincţie între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, fie în mod direct, fie în mod implicit, cum sunt şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Probele existente la dosar, „Situaţie de avere imobilă rurală" şi „Declaraţiune" eliberate de către Arhivele Naţionale, atestă cu caracter unitar împrejurarea că recurentul s-a născut la data de 19 mai 1942 în localitatea Cerna, jud. Tulcea, iar tatăl petentului Ş.A. s-a refugiat din loc. Hardali, jud. Caliacra în septembrie 1940.
Conform art. 14 din Decretul nr. 31/1954, privind persoanele fizice şi art. 100 C. fam., domiciliul minorului este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care locuieşte statornic.
Este de necontestat că reclamantul a avut domiciliul imediat după naştere, la părinţii săi, deci domiciliul de persoană strămutată, în sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare.
Faţă de cele expuse mai sus, în mod corect instanţa de fond a obligat pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş la recunoaşterea calităţii de refugiat a reclamantului şi pe cale de consecinţă la acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea 189/2000 cu modificările ulterioare.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că soluţia şi motivarea primei instanţe sunt în afară de orice critică şi exprimă un mod corect de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea sa, astfel încât, urmează a respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 252 din 13 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1549/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1552/2009. Contencios → |
|---|
