ICCJ. Decizia nr. 1644/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1644/2009
Dosar nr. 205/45/200.
Şedinţa publică din 24 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 2 iulie 2007, SC C.I. SRL Vaslui a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, Comisia centrală de autorizare antrepozite centrale, Direcţia de autorizare antrepozite fiscale să se dispună obligarea acestor autorităţi publice ale administraţiei centrale la emiterea autorizaţia de antrepozit fiscal, precum şi la plata sumei de 300.000 lei Euro, reprezentând penalităţile aplicate de furnizorul extern pentru neexecutarea contractului încheiat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în luna ianuarie 2007, a depus la D.G.F.P. Vaslui cererea de autorizare a antrepozitului fiscal, iar în cursul lunii martie a aceluiaşi an dosarul a ajuns la Comisia centrală de autorizare.
A precizat că deşi a anexat cu acel prilej, documentaţia necesară, demersurile sale nu au fost urmate de nici un răspuns, iar în baza contractului încheiat cu furnizorii externi s-a obligat să importe lunar 400.000 recipiente şi s-a stabilit o penalitate de 300.000 Euro.
Prin sentinţa civilă nr. 115/CA din 9 iunie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reinvestită cu soluţionarea cauzei după casarea cu trimitere a unei hotărâri judecătoreşti anterioare, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
În esenţă, instanţa a reţinut că soluţia respectivă se impune, deoarece reclamanta nu a completat dosarul de autorizare a antrepozitului fiscal cu documentele necesare astfel încât, întârzierea în rezolvarea cererii îi este imputabilă.
Ţinând seama de această împrejurare, dar şi de reglementarea instituită în materie prin dispoziţiile art.181 alin.1 Cod Fiscal, cu modificările ulterioare şi cele cuprinse în Normele de aplicare aprobate prin HG nr. 44/2004, s-a apreciat că nici capătul de cerere accesoriu privind plata sumei de 300.000 Euro nu poate fi admis.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta SC C.I. SRL Vaslui.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, reţinând culpa sa în rezolvarea favorabilă a cererii de autorizare, deoarece a depus odată cu aceasta, toate documentele necesare.
Pe de altă parte, s-a considerat eronat că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 181 alin. (1) Cod fiscal este un termen de recomandare şi nu de decădere, înăuntrul căruia, Comisia de autorizare trebuie să emită o decizie de aprobare sau de respingere a cererii.
Criticile nu sunt întemeiate.
Din înscrisurile anexate în dosarul nr. 428/45/2007 al Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ, rezultă că autorizaţia de antrepozit fiscal nr. R00109137DD01 a fost emisă de către Comisia pentru autorizarea operatorilor de produse supuse accizelor armonizate pe numele SC C.I. SRL Vaslui la data de 22 iunie 2007, adică anterior datei de sesizare a instanţei de judecată.
Este adevărat că cererea reclamantei adresată ministrului finanţelor publice pentru autorizare poartă data de 29 ianuarie 2007, dar în conţinutul acestei cereri nu au fost precizate documentele depuse.
Direcţia de autorizări a Ministerului Finanţelor Publice a solicitat D.G.F.P. Vaslui, cu adresa nr. 393340 din 10 aprilie 2007 să întreprindă măsurile necesare în vederea înlesnirii de către reclamantă a cererii de autorizare şi a completării documentaţiei iar cu adresa nr. 6549 din 18 aprilie 2007, D.G.F.P. Vaslui, Biroul autorizaţii a comunicat societăţii comerciale că cererea de autorizare, redepusă, este la rândul său, incompletă.
Completarea documentaţiei s-a realizat abia la 19 aprilie 2007, dată în raport de care autorizaţia de antrepozit fiscal a fost emisă de organul competent în cadrul termenului de 60 de zile prevăzut în art. 181 alin. (1) Cod Fisca.
În condiţiile date, care demonstrează fără echivoc culpa reclamantei în emiterea autorizaţiei de antrepozit fiscal la data de 22 iunie 2007, fără temei se susţine în recurs că acţiunea trebuia, totuşi admisă.
Având în vedere considerentele mai sus menţionate şi lipsa unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.I. SRL împotriva sentinţei civile nr. 115/CA din 9 iunie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2009
| ← ICCJ. Decizia nr. 1630/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1646/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
