ICCJ. Decizia nr. 1670/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1670/200.
Dosar nr. 1473/44/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 28/F/2008 pronunţată la data de 4 martie 2008 Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.N. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice şi a dispus anulara Ordinului nr. 669 din 23 mai 2007 emis de pârât, obligând totodată autoritatea pârâtă la plata către reclamant a drepturilor salariale aferente funcţiei de care acesta a fost lipsit în intervalul 23 mai 2007 - 26 octombrie 2007.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin Ordinul nr. 1310 din 13 decembrie 2006 emis de Ministerul Sănătăţii Publice, reclamantul a fost numit în funcţia de manager al Spitalului Judeţean „Sf. Pantelimon" Focşani pe o perioadă de 3 ani, iar prin dispoziţia nr. 513 din 18 decembrie 2006 a fost numit membru în Consiliul Director interimar pe funcţia de director financiar contabil, până la ocuparea postului prin concurs.
Prin Ordinul nr. 669 din 23 mai 2007 emis de Ministerul Sănătăţii Publice, reclamantul a fost eliberat din funcţie, instanţa de fond reţinând că acest ordin este lovit de nulitate, deoarece nu există nici un act normativ care să-i permită autorităţii pârâte să elibereze din funcţie un membru al Consiliului Director, iar ordinul respectiv reprezintă de fapt o sancţiune disciplinară din moment ce a avut la bază un raport de control (nr. EN 4188 din 20 aprilie 2007) prin care se constată nereguli grave în activitatea profesională a reclamantului.
Mai reţine instanţa de fond că ordinul respectiv nu este motivat în fapt şi în drept, aşa cum prevăd dispoziţiile codului muncii, legislaţia aplicabilă în speţă, întrucât legea specială, Legea nr. 75/2006 nu cuprinde norme care să stabilească condiţiile de formă şi conţinut ale actului de sancţionare.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termenul prevăzut de lege pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, invocând motivul de modificare a sentinţei prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât susţine în esenţă următoarele:
- în mod eronat instanţa de fond a reţinut că aplicabilă în speţă este Legea nr. 75/2006, în realitate fiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, care reglementează competenţa ministrului sănătăţii în numirea membrilor comitetului director al spitalelor publice, apreciindu-se prin similitudine că aceeaşi persoană este competentă să şi revoce membrii numiţi.
- în speţă, în mod greşit a considerat instanţa de fond ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 188/1999 a funcţionarului public, text de lege care la rândul său face trimitere la normele generale cuprinse în codul muncii, cu referire la forma şi conţinutul sancţiunilor disciplinare. Reclamantul nu are calitate de funcţionar public, în speţă este aplicabilă Legea nr. 95/2006, pentru că membrii comitetului director ai spitalelor sunt numiţi pe perioadă determinată, iar aceştia încheie un contract de administrare cu managerul spitalului, contract de administrare ce este reglementat de Legea nr. 95/2006 şi nu de Codul muncii.
- în mod eronat a reţinut instanţa de fond că ordinul emis este nemotivat în fapt şi în drept. Temeiul de drept îl constituie Legea nr. 95/2006 şi HG nr. 862/2006, iar cu privire la situaţia de fapt rezultă în mod clar faptul că prin invocarea raportului de control, faptele reţinute şi însuşite în emiterea ordinului sunt cele prezentate în raport.
- greşit au fost acordate drepturile salariale integrale până la data de 26 octombrie 2007, în loc de 11 octombrie 2007, data la care Curtea de Apel a dispus suspendarea executării ordinului atacat.
Intimatul-reclamant a depus note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin dispoziţia nr. 513 din 18 decembrie 2006 emisă de managerul Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Pantelimon" Focşani intimatul-reclamant M.N. a fost numit în continuare membru al Comitetului Director interimar, pe funcţia de director financiar-contabil, până la ocuparea postului prin concurs, funcţie în care a activat până la emiterea Ordinului nr. 669 din 23 mai 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice, prin care s-a dispus eliberarea sa din această funcţie.
Ordinul a fost emis în baza dispoziţiilor Titlului VII, Spitalele, ale art. 183 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare şi a raportului de control nr. EN 4188 din 20 aprilie 2007 aprobat de conducerea Ministerului Sănătăţii Publice, precum şi în temeiul HG nr. 862/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii Publice.
Acest Ordin a fost suspendat până la soluţionarea cauzei pe fond, avându-se în vedere sentinţa Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu nr. 596 din 17 octombrie 2007, în acest sens Ministerul Sănătăţii Publice emiţând Ordinul cu nr. 1406 din 26 octombrie 2007.
În speţă, aşa cum corect susţine recurentul-pârât într-un prim motiv de recurs, aplicabile sunt dispoziţiile Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii cu modificările şi completările ulterioare, art. 179 alin. (5) din lege statuând ca „până la ocuparea prin concurs a funcţiilor de conducere care fac parte din Comitetul Director al spitalelor publice, conducerea interimară a spitalelor publice din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice se numeşte prin Ordin al Ministrului Sănătăţii Publice, iar pentru ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie, prin act administrativ al instituţiilor respective".
În situaţia în care Ministrul Sănătăţii Publice poate numii membrii Comitetului Director interimar, în mod corect susţine recurentul-pârât, prin similitudine poate revoca aceşti membri.
Cât priveşte apărarea intimatului-reclamant în sensul că la momentul emiterii ordinului contestat (23 mai 2005) nu era aplicabil textul art. 179 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, acesta fiind introdus ulterior prin art. I pct. 11 din Legea nr. 264/2007, trebuie observat că legiuitorul prin modificarea textului de lege iniţial a dorit să aducă precizări şi să clarifice modalitatea de numire şi revocare din funcţie a conducerilor interimare ale spitalelor publice, dând-o în competenţa ministrului.
În plus, trebuie menţionat şi faptul că la aceeaşi dată, prin Ordinul nr. 668 din 23 mai 2007 emis de Ministrul Sănătăţii Publice, managerul Spitalului judeţean de urgenţă „Sf. Pantelimon" din Focşani, a fost destituit, ca şi intimatul-reclamant din funcţia deţinută, astfel încât orice măsura ar fi luat nu mai putea produce efecte juridice.
Tot Legea nr. 95/2006, în art. 183 alin. (5), prevede că „membrii Comitetului Director vor încheia cu managerul spitalului public un contract de administrare pe o perioadă de maximum 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi atât indicatorii specifici de performanţă, cât şi normele legale care reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor".
Deci legea face referire la „încheierea unui contract de administrare, contract ce are o natură juridică distinctă faţă de cea a contractului de muncă aşa încât susţinerea intimatului reclamant (însuşită şi de instanţa de fond), cum că în speţă se aplică dispoziţiile Codului muncii nu este în concordanţă cu dispoziţiile legale aplicabile în cauză.
Pe de altă parte, revocarea intimatului-reclamant din funcţie nu reprezintă o sancţiune disciplinară, pentru a fi necesară cercetarea administrativă prealabilă şi menţiunile obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 268 alin. (2) C. muncii, aşa cum susţine reclamantul, măsura luată fiind una de natură managerială, întrucât ocupând funcţia de Director financiar - contabil, intimatul-reclamant a încălcat grav şi repetat prevederile legale, aducând prejudicii însemnate instituţiei la care lucra.
Nefiind aplicabile dispoziţiile codului muncii nu pot fi reţinute deci criticile intimatului-reclamant cu privire la nulitatea ordinului atacat pentru că nu ar conţine menţiunile obligatorii prevăzute sub sancţiunea nulităţii de Codul muncii.
Dar, chiar şi în situaţia în care s-ar admite acest punct de vedere al intimatului - reclamant, este de observat că nu putem vorbi de nulitatea Ordinului respectiv, câtă vreme în conţinutul său este arătat temeiul de drept, art. 183 din Legea nr. 95/2006 şi HG nr. 862/2006, totodată făcându-se trimitere la Raportul de inspecţie nr. EN 4188 din 20 aprilie 2007, aprobat de conducerea Ministerului Sănătăţii Publice.
Raportul de control încheiat ca urmare a unui control de fond la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Pantelimon" Focşani, intră în conţinutul ordinului contestat, şi el releva grave abateri de la legislaţia în vigoare, faptele fiind săvârşite de către membrii Comitetului Director, din care a făcut parte şi intimatul-reclamant, acesta ocupând funcţia de contabil şi respectiv director financiar contabil. În aceste condiţii este neîntemeiată apărarea intimatului-reclamant în sensul că presupusele abateri în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu trebuiau individualizate şi descrise în concret în cuprinsul ordinului.
Faptele grave reţinute în cuprinsul raportului de control se referă la angajarea unităţii la cheltuieli peste prevederile bugetare, nerespectarea cu bună ştiinţă a prevederilor OUG nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, grave neconcordanţe între structura spitalului, statul de funcţii şi numărul real de paturi existent pe fiecare secţie şi compartiment, modul de organizare al Spitalului, contractele de prestări servicii, etc.
Totodată, reţine raportul de control că în urma verificării aspectelor de natură medicală s-a constatat că nu există nici o formă de control asupra corectitudinii modului de recomandare, efectuare şi decontare a investigaţiilor de laborator externalizate de conducerea Spitalului de Urgenţă „Sf.Pantelimon" Focşani, fapte cu profunde implicaţii de natură financiară, propunându-se chiar sesizarea autorităţilor competente şi chiar a organelor de urmărire penală pentru demararea anchetei penale şi sancţionarea persoanelor vinovate pentru faptele prevăzute în raport.
Ca o consecinţă a celor expuse, se constată că ordinul de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant este unul legal, în condiţiile în care membrii Comitetului Director, printre care şi intimatul au săvârşit fapte grave, menţinerea în continuare a acestora şi deci şi a intimatului-reclamant pe funcţia de Director financiar-contabil, ducând la perturbarea bunului mers al Spitalului de Urgenţă Focşani, cu consecinţa perpetuării săvârşirii abaterilor de la legislaţia aplicabilă în domeniu.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis în baza art. 312 C. proc. civ., iar sentinţa instanţei de fond modificată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii formulate de reclamantul M.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Sănătăţii, împotriva sentinţei civile nr. 28/F din 4 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului M.N., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1669/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1673/2009. Contencios → |
|---|
