ICCJ. Decizia nr. 1669/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1669/2009
Dosar nr.1168/35/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.67/CA/2008-PI din 21 martie 2008 Curtea de Apel Oradea, judecând cauza în fond după casare, a respins acţiunea reclamanţilor M.M., ş.a., formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, Inspectoratul Judeţean de Poliţie Satu Mare şi Direcţia Poliţiei de Frontieră Oradea, prin care solicitau obligarea pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor să prezinte în camera de consiliu Ordinul M.A.I. nr. 1/0651 din 23 decembrie 2005 precum şi revocarea acestui ordin, arătând că acesta este nelegal deoarece contravine flagrant Legii nr. 360/2002 modificată şi completată prin OG nr. 89/2003 şi Legea nr. 101/2004 privind Statutul poliţistului şi, totodată, că a fost emis greşit la mijlocul anului şcolar, neoferindu-le şansa de a se înscrie şi promova legal doi ani simultani într-un singur an de învăţământ şi de a putea absolvi în 2006 studii liceale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 1/0651 din 23 decembrie 2005 a aprobat „Lista cu modificările ce se efectuează în statele de organizare ale unor unităţi din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră". Această listă conţine date referitoare la poziţia din statul de organizare, denumirea funcţiei, nivelul de studii, gradul şi coeficientul de ierarhizare, fără referiri la nume de persoane, iar conform Anexei 3 lit. A) din HG nr. 01365/2002 pentru aprobarea „Listei cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat, pe niveluri de desecretizare, elaborate sau deţinute de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative", statele de organizare ale unităţilor centrale şi teritoriale ale Ministerului Internelor şi Reformei Administrative sunt informaţii clasificate secret de stat, nivelul de secretizare „secret".
Instanţa de fond a mai constatat că prin ordinul în discuţie s-au adus modificări statelor de organizare ale unor unităţi din subordinea Inspectoratului General a Poliţiei de Frontieră. Ordinul a fost clasificat ca secret de stat, nivelul „secret", iar în conformitate cu dispoziţiile art. 108 alin. (4) din Constituţii României, revizuită, a fost comunicat numai instituţiilor interesate.
Instanţa de fond, având în vedere împrejurarea că nu se contestă că, prin Ordinul atacat, începând cu data de 26 ianuarie 2006, posturile pe care erau încadraţi reclamanţii au fost desfiinţate, iar cele 66 de posturi ale M.A.C. au fost transformate în 66 posturi de agenţi de poliţie, a apreciat că nu se justifică prezentarea actului respectiv în Camera de consiliu.
Instanţa a mai reţinut că procesul de trecere în corpul agenţilor de poliţie de frontieră a M.A.C. a început în anul 2003, iar reclamanţilor li s-a adus la cunoştinţă, în scris, că aveau posibilitatea de a participa la concursul organizat de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare din 26 ianuarie 2006, în situaţia în care îndeplineau condiţiile legale privind studiile, concurs organizat pentru încadrarea a 66 de posturi de agenţi de poliţie. Însă, aceştia nu au optat pentru înscrierea la concurs deoarece nu îndeplineau condiţiile de studii prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002, astfel că s-a efectuat rezilierea contractelor, nemaiexistând funcţii vacante de M.A.C. sau alte funcţii pe care să poată fi încadraţi.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii M.M., ş.a., au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond a nesocotit toate indicaţiile şi concluziile instanţei superioare care, deşi au caracter obligatoriu pentru instanţa inferioară aceasta le-a ignorat.
Recurenţii susţin că pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a refuzat categoric să prezinte în Camera de Consiliu Ordinul nr. 1/0651 din 23 decembrie 2005 în scopul ascunderii faţă de instanţă a conţinutului acestuia, deşi instanţa de recurs a stabilit necesitatea declasificării acestui ordin de interes major care a cauzat urmări juridice dezastruoase pentru reclamanţi, ruinându-le cariera profesională.
De asemenea, se susţine că instanţa de fond a considerat paradoxal, contrar dispozitivului instanţei supreme, că nu este necesară nici declasificarea ordinului care a stat la baza desfacerii colective a contractelor de muncă şi cu atât mai puţin nu e necesară nici prezentarea în Camera de Consiliu.
Recurenţii consideră că pârâta era obligată să le aducă la cunoştinţă, pe bază de semnătură, clauzele de modificare a contractului de muncă privind menţinerea în funcţiile publice, condiţionată de absolvirea liceului, condiţie dirimantă care trebuia menţionată clar în contractul de muncă. Fiind introdusă ulterior, trebuia adusă la cunoştinţă şi acceptată cu acordul scris al ambelor părţi contractante.
Recurenţii mai arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că procesul de trecere în corpul agenţilor de poliţie a M.A.C. a început în anul 2003, iar reclamanţilor li s-a adus la cunoştinţă, în scris, faptul că aveau posibilitatea de a participa la concursul organizat de I.J.P.F. Satu Mare din 26 ianuarie 2006.
În fine, recurenţii consideră că au fost puşi în faţa faptului împlinit, deoarece niciodată nu li s-a adus la cunoştinţă această clauză care modifică radical contractul de muncă.
Intimatul-pârât, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului motivelor de recurs.
Înalta Curte, examinând cu prioritate, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia lipsei calităţii de reprezentant, constată că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot să-şi exercite drepturile procedurale fie personal, fie prin mandatar.
Totodată, potrivit art. 68 alin. (1) C. proc. civ. „procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul când procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor".
Or, la dosar au fost depuse procurile speciale prin care reclamanţii îl împuternicesc pe M.M. să exercite căile de atac la instanţele superioare, astfel că excepţia este neîntemeiată.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Susţinerea potrivit căreia instanţa de fond în mod greşit a apreciat că nu se justifică prezentarea ordinului atacat în camera de consiliu este neîntemeiată şi nu poate fi primită.
Prin Decizia de casare, instanţa supremă nu a reţinut faptul că instanţa de fond trebuia să oblige pârâtul să prezinte ordinul atacat în camera de consiliu.
Prin ordinul atacat au fost desfiinţate posturile pe care erau încadraţi recurenţii-reclamanţi, însă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, acest lucru nu a fost contestat.
Din actele dosarului rezultă că Ordinul nr. 1/0651 aprobă „lista cu modificările ce se efectuează în statele de organizare ale unor unităţi din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră".
Având în vedere că această listă conţine date referitoare la poziţia din statul de organizare, denumirea funcţiei, nivelul de studii, gradul şi coeficientul de ierarhizare, fără referiri la nume de persoane, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că ordinul a fost clasificat ca secret de stat, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 208 alin. (4) din Constituţia României, a fost comunicat numai instituţiilor interesate.
Înalta Curte constată că instanţa de fond, în mod judicios a apreciat că ordinul atacat este temeinic şi legal. De altfel, Ordinul nr. 1/0651 a fost emis în conformitate cu dispoziţiile art. 48 din OUG nr. 204/2001, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Română, modificată.
De asemenea, nici motivul de recurs potrivit căruia recurenţilor-reclamanţi li s-ar fi modificat contractul de muncă nu poate fi primit.
Contractul de muncă al recurenţilor-reclamanţi nu a fost modificat, aşa cum susţin aceştia, ci a fost reziliat deoarece s-a modificat statul de organizare al instituţiei şi s-au desfiinţat funcţiile pe care recurenţii-reclamanţi erau încadraţi.
Nici susţinerea potrivit căreia recurenţii-reclamanţi au fost puşi în faţa faptului împlinit datorită faptului că nu au fost înştiinţaţi, în scris, că aveau posibilitatea de a participa la concursul organizat la 26 ianuarie 2006, este nefondată şi nu poate fi primită.
Potrivit art. 48 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Română, modificată: „în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă posturile de militari în termen şi militari angajaţi cu contract din structurile Poliţiei de Frontieră Române se înlocuiesc cu posturi de poliţişti de frontieră".
Conform dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, procesul de trecere în corpul agenţilor de poliţie a început în anul 2003, iar cei care îndeplineau condiţiile legale privind studiile prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. b) aveau posibilitatea de a participa la concursul organizat, ca urmare a desfiinţării posturilor pe care aceştia erau încadraţi.
Pe de altă parte, Legea nr. 360/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial la 6 iunie 2002 şi în art. 82 alin. (1) se prevedea că va intra în vigoare în termen de 60 de zile de la publicare, termen prevăzut de legiuitor tocmai pentru a asigura posibilitatea de informare a cetăţenilor asupra conţinutului actului normativ, fiind o chestiune de principiu aceea că actul normativ este cunoscut şi opozabil erga omnes de la data publicării în Monitorul Oficial.
Scopul urmărit de legiuitor prin această normă a fost acela de a asigura un corp al poliţiştilor caracterizat prin standardele ridicate de pregătire profesională, în care nivelul studiilor absolvite constituie un criteriu important, şi de a asigura totodată, ca urmare a demilitarizării poliţiei şi personalului acesteia, o armonizare a conţinutului statutului poliţistului cu cel general al funcţionarilor publici din punct de vedere al corespondenţei dintre ierarhia funcţiilor şi gradelor profesionale şi studiilor absolvite.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că prevederile art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 se referă la cei care la data intrării în vigoare a actului normativ erau poliţişti şi nu militari angajaţi pe bază de contract cum e cazul recurenţilor-reclamanţi.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod judicios a constatat că pentru rezilierea contractului de muncă s-a urmat procedura prevăzută de Codul muncii.
Nu se poate reţine că a fost modificat contractul de muncă, astfel cum susţin recurenţii, acestora li s-au reziliat contractele de muncă deoarece s-a modificat statul de organizare al instituţiei şi s-au desfiinţat funcţiile pe care aceştia erau încadraţi.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui M.M..
Respinge recursul declarat de M.M., ş.a. împotriva sentinţei civile nr. 67/CA/ 2008-PI din 21 martie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1665/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1670/2009. Contencios → |
|---|
