ICCJ. Decizia nr. 216/2009. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 216/2009
Dosar nr. 1716/57/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 23 din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de numitul R.I., în contradictoriu cu Consiliul Naţional al Audiovizualului (C.N.A.) şi având ca obiect: anularea actelor administrative nr. 9782 din 5 iulie 2007 - anexa 1 şi nr.12034 din 29 august 2007 emise de pârâtul C.N.A. şi obligarea acestuia să respecte art. 1 alin. (5) şi art. 13 din Constituţia României; obligarea C.N.A. să amendeze posturile de televiziune T.1.A. şi T.2, pentru difuzarea emisiunilor în limba maghiară; obligarea C.N.A. la daune morale 1 leu şi cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în fapt, reclamantul este nemulţumit de împrejurarea că cele două posturi transmit emisiuni în limba maghiară, deşi ar trebui că emisiunile să se transmită numai în limba română şi toţi maghiarii trebuie să înveţe limba română.
În drept, instanţa a reţinut că, potrivit art. 10 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 504/2002, a audiovizualului, C.N.A., în calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, are obligaţia să asigure protejarea culturii şi a limbii române, a culturii şi limbilor minorităţilor naţionale, monitorizând şi intervenind din oficiu ori în urma sesizării, dacă există o încălcare a legii în ceea ce priveşte o restrângere a drepturilor minorităţilor naţionale.
Pe de altă parte, a reţinut instanţa că, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionare S.R.R. şi S.R.T., aceste societăţi au obligaţia să prezinte obiectiv şi imparţial realităţile vieţii economice şi social-politice, să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra tuturor aspectelor vieţii publice, inclusiv a celor ale minorităţilor naţionale, iar, ca urmare, ca obiect de activitate, realizarea unor programe în limbile minorităţilor naţionale, cu scop informativ, cultural, educativ.
În raport cu aceste dispoziţii legale, instanţa a apreciat că atitudinea reclamantului este vădit discriminatorie la adresa minorităţii maghiare şi că daunele solicitate de acesta sunt nejustificate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen recursul de faţă reclamantul, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, recurentul susţine.
-că nu a chemat în judecată C.N.A. pentru că se transmit emisiuni în limba maghiară, ci a reclamat că cetăţenii maghiari din judeţele Harghita şi Covasna, atunci când vorbesc pe postul de televiziune, să o facă în limba română, ca limbă oficială a României, iar nu în limba maghiară cu traducere subtitrată în limba română.
-că nu reclamantul este cel care face o discriminare, ci pârâtul C.N.A., deoarece admite ca maghiarii să nu vorbească în limba română, iar autorităţile române în general permit numeroase încălcări ale Constituţiei de către cetăţenii maghiari, fiind încălcate astfel dispoziţiile art. 13 din Constituţie, care prevăd că limba oficială în România este limba română;
-că scopul acţiunii reclamantului, astfel cum reiese şi din procedura prealabilă la C.N.A., este acela ca cetăţenii maghiari să respecte Constituţia României, dar instanţa de fond nu a interpretat corect cererea sa, deşi au fost urmate toate căile prevăzute de Legea nr. 554/2004;
-că instanţa de fond a reţinut în mod greşit, în considerente, că reclamantul are o atitudine discriminatorie, întrucât el nu a investit instanţa să-i analizeze atitudinea lui, ci să facă dreptate fără părtinire sau influenţe exterioare;
-că instanţa de fond a denaturat înţelesul acţiunii reclamantului şi a făcut referire la alte legi, care nu erau de interes în cauză, cu scopul de a apăra pârâtul C.N.A. şi pe cetăţenii maghiari, deşi reclamantul a invocat încălcarea dreptului său constituţional de a vedea şi asculta emisiuni în România numai în limba română, de către T. şi C.N.A.
Recursul nu se fondează.
1.Potrivit dispoziţiilor art. 1 „Subiectele de sesizare a instanţei", din Legea nr. 554/2004:
„Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".
În speţă, reclamantul a invocat, pe de o parte, că prin inacţiunea C.N.A., constând în nesancţionarea celor două posturi de televiziune, s-a adus atingere dreptului său de a urmări, în România, emisiuni în limba română, ca limbă oficială a statului; pe de altă parte, el a invocat încălcarea Constituţiei României de către cetăţenii maghiari care apar la cele două posturi tv şi vorbesc în limba maghiară, iar nu în limba română.
Ori, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. o) şi ale alin. (2) din Legea nr. 554/2004, definesc „dreptul vătămat" ca fiind orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept.
În raport cu modul în care reclamantul a descris dreptul care i-a fost încălcat, acesta s-ar putea circumscrie dispoziţiile art. 31 din Constituţia României, „Dreptul la informaţie", dar în speţă nu se poate constata că acest drept i-ar fi fost încălcat. Reclamantul ar fi putut invoca încălcarea lui dacă emisiunile în limba maghiară nu ar fi fost subtitrate în limba română.
Dar, în fapt, recurentul a reclamat situaţia că cetăţenii români de etnie maghiară ar încălca Constituţia, întrucât nu vorbesc în limba română la emisiunile de la cele două posturi TV, aspect care nu se circumscrie sferei noţiunii de „drept vătămat", şi nici celei a contenciosului administrativ.
2.În ceea ce priveşte refuzul C.N.A. de a acţiona în sensul sesizărilor formulate de reclamant, acest refuz trebuie analizat sub incidenţa dispoziţiilor Deciziei C.N.A. nr. 187 din 3 aprilie 2006 (M. Of. nr. 338/14.04.2006) privind „Codul de reglementare a conţinutului audiovizual".
Acest act normativ nu conţine nici un text care să interzică expres transmiterea unor emisiuni în limba cetăţenilor români de altă etnie.
Dimpotrivă, dispoziţiile art. 89 din acest Cod prevăd că programele oferite publicului de posturile de radio şi de televiziune trebuie „să reflecte diversitatea culturală, în respectul identităţii naţionale şi europene".
Aşa fiind, nu exista temei legal pentru ca C.N.A. să dea curs reclamaţiei recurentului, sancţionând cele două posturi de televiziune, câtă vreme fapta reclamată nu este incriminată ca abatere de dispoziţiile art. 162 din acelaşi Cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I. împotriva sentinţei civile nr. 23/F/CA din 27 februarie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 214/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 220/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
