ICCJ. Decizia nr. 1676/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1676/2009
Dosar nr. 3470/2/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2665/2008, pronunţată la data de 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată şi precizată de reclamanţii L.F. şi P.E.D. în contradictoriu cu pârâtul O.R.I. Bucureşti, având ca obiect solicitarea acestora de obligare a pârâtului de a le acorda reşedinţa permanentă în România în aceleaşi condiţii ca şi pentru cetăţenii americani.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu solicită anularea unui act administrativ sau obligarea pârâtului la emiterea vreunui astfel de act, ci cererea lor se referă la aplicarea unei anumite reglementări în procedura de soluţionare a cererii formulate de stabilire a domiciliului în România.
Cum cererea lor nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar instanţa nu este îndrituită să verifice dacă cererea lor de stabilire a domiciliului a fost analizată în aceleaşi condiţii ca şi pentru cetăţenii americani sau nu, a concluzionat instanţa de fond, cererea reclamanţilor este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa de fond a analizat cererea lor în baza dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi nu a avut în vedere faptul că ei şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile OG nr. 137/2000, republicată, cu referire la discriminare, ei solicitând de fapt să fie obligat pârâtul să le acorde dreptul de rezidenţă permanentă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenilor americani.
Intimatul O.R.I. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Textul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 55/2004, cu modificările şi completările ulterioare distinge două situaţii în care persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi anume când consideră că actul administrativ este vătămător, caz în care solicitând anularea acestuia trebuie să indice şi să depună actul administrativ respectiv, şi a doua situaţie când o cerere pe care a depus-o nu a fost soluţionată în termenul legal, caz în care trebuie să depună la dosar copia cererii certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică.
În speţă, acţiunea formulată de recurenţii-reclamanţi, (recunoaşterea dreptului de a dobândi reşedinţa permanentă în România în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii americani), excede cadrului legal impus de art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel încât în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca inadmisibilă.
În ceea ce priveşte susţinerea recurenţilor-reclamanţi, potrivit căreia instanţa de fond nu a analizat cererea lor prin prisma prevederilor OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, trebuie precizat faptul că actul normativ în cauză nu poate constitui temei de drept al unei acţiuni în contencios administrativ, formulată în mod direct la instanţă, decât dacă contestaţia formulată este îndreptată împotriva unei hotărâri a Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, ceea ce nu este cazul în speţă.
Constatând deci că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, motivele de recurs nefiind de natură a conduce la casarea sau modificarea acesteia, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul formulat de reclamanţi se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.F. şi P.E.D. împotriva sentinţei civile nr. 2665 din 14 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1679/2009. Contencios → |
|---|
