ICCJ. Decizia nr. 1673/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1673/2009
Dosar nr. 350/2/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1017 din 1 aprilie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul I.V.V. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Ministerul Economiei şi Finanţelor; a obligat pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative la plata către reclamant a sporului de fidelitate aferent anului 2005, actualizat cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective; a respins cererea privind acordarea sporului de misiune permanentă, ca neîntemeiată; a respins acţiunea reclamantului faţă de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi Ministerul Economiei şi Finanţelor; a respins cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor formulată de Ministerul Public, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că reclamantul are gradul profesional de comisar şef, fiind însă detaşat în interesul serviciului ca ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., deci dreptul pretins constând în sporul de misiune permanentă de 25% este un drept necuvenit.
S-a mai reţinut că acest spor a fost inclus în sumele lunare acordate şi de care reclamantul a beneficiat până la data de 7 octombrie 2005, ca ofiţer detaşat în D.N.A., iar pe de altă parte, după intrarea în vigoare a OUG nr. 134/2005, ce modifică şi completează OUG nr. 43/2000, ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi în cadrul D.N.A. au fost excluşi din categoriile ofiţerilor beneficiari ai sporului de misiune permanentă, nemaifăcându-se nici o referire la aplicarea art. 11 din OG nr. 38/ 2003, referitor la sporul de misiune permanentă.
Instanţa de fond a mai apreciat întemeiată acţiunea reclamantului doar în ceea ce priveşte solicitarea acestuia privitoare la acordarea sporului de fidelitate pe anul 2005, faţă de incidenţa dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003, potrivit cu care „pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Dreptul la plata sporului de fidelitate este cuvenit pe întreg anul 2005 faţă de activitatea desfăşurată de reclamant, în calitatea sa de poliţist în cadrul D.N.A., în ciuda suspendării dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003, care nu pot impieta asupra existenţei şi recunoaşterii dreptului.
Instanţa de fond a apreciat că acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi Ministerul Economiei şi Finanţelor este neîntemeiată faţă de aceşti pârâţi, având în vedere natura dreptului pretins, drept care naşte obligaţia de plată în sarcina Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, ca instituţie publică centrală, care se află în raporturi de serviciu cu reclamantul.
De asemenea, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor formulată de Ministerul Public, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul I.V.V. şi pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte de Casaţie şi Justiţie, au declarat recurs.
I. Reclamantul I.V.V. în motivarea recursului arată că în ceea ce priveşte acordarea sporului pentru misiune permanentă, nu s-a pus niciun moment problema să opteze între cele două tipuri de salarizare (fiind evident faptul că salariul la D.N.A. era mai mare decât cel primit anterior), motivul acţiunii fiind acela că din salariul de bază a fost scos unul din elementele sale componente (sporul pentru misiune permanentă).
Pentru ca salariul de bază să fie complet, întreg, acesta trebuie să cuprindă cumulativ toate elementele prevăzute de lege; sporul pentru misiune permanentă fiind scos din componenţă fără a exista vreo prevedere legală în acest sens.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea sporului de fidelitate recurentul apreciază că instanţa în mod greşit a obligat Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi nu D.N.A. la plata sporului aferent pentru anul 2005 şi nu pentru perioada 2005 şi până în prezent cum este specificat în acţiune.
II. Pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor în motivarea recursului susţine că intimatul-reclamant este ofiţer de poliţie judiciară şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie de la data de 20 octombrie 2003, iar salarizarea acestuia se face potrivit normelor cuprinse în Anexa 4 privind salarizarea poliţiştilor care îndeplinesc funcţii în afara Ministerului Internelor şi Reformei Administrative din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte drepturile băneşti cuvenite poliţiştilor detaşaţi în cadrul altor instituţii, Ministerului Internelor şi Reformei Administrative îi revin doar obligaţii privind stabilirea şi plata drepturilor de pensie, a ajutoarelor acordate la încetarea raporturilor de serviciu şi a drepturilor băneşti reprezentate de salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta (pct. 7 - Anexa 4 a OG nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare).
Astfel, salarizarea poliţiştilor detaşaţi la D.N.A. se face din fondurile acestei direcţii potrivit prevederilor legale arătate anterior, care nu includ acordarea primei de concediu şi a sporului de fidelitate prevăzute de art. 6 din OG nr. 38/2003, modificată şi completată.
III. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în motivarea recursului arată că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2002, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prin art. 2 pct. 19, s-a produs o asimilare din punctul de vedere al salarizării între ofiţerii de politie judiciară şi magistraţi, art. 28 alin. (3) fiind modificat în sensul că ofiţerii de poliţie judiciară prevăzuţi la art. 10 sunt salarizaţi cu indemnizaţia prevăzută în anexa nr. 1, cap. A, nr. crt. 18 la OUG nr. 177/2002, aceasta fiind unica formă de salarizare, având astfel coeficientul de multiplicare al unui procuror de la parchetele de pe lângă curţile de apel.
În prezent salarizarea ofiţerilor de poliţie judiciară se efectuează potrivit prevederilor OUG nr. 27/2006, privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi a altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată prin Legea nr. 45/2007 salariul de bază de care beneficiază ofiţerii de poliţie judiciară fiind calculat, potrivit art. 11 alin. (4) din OUG nr. 27/2006, în funcţie de coeficientul de multiplicare 13, 500 prevăzut la pct. 28 din anexa nr. 1 cap. A din ordonanţă, pentru judecătorii si procurorii cu 3-4 ani vechime în funcţia de magistrat.
În aceste condiţii, se apreciază că instanţa de fond trebuia să admită excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în raport de dispoziţiile art. 42 alin. (1) din OUG nr. 177/2002, privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi altor categorii de personal, precum şi a art. 36 alin. (1) din OUG nr. 27 din 29 martie 2006, privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată prin Legea nr. 45/2007.
Recurentul mai arată că sporul de fidelitate, se acordă în conformitate cu dispoziţiile art. 6 din OG nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003.
Ulterior, însă în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118/2004, privind acordarea unor drepturi salariale personalului din cadrul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai recursurile declarate de pârâţi sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Soluţia instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Reclamantul este poliţist şi a fost detaşat în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie ca ofiţer de poliţie judiciară, iar potrivit dispoziţiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului aceştia sunt funcţionari publici cu statut special.
În condiţiile în care acesta a fost detaşat la D.N.A. îi sunt aplicabile prevederile din trei domenii reglementate diferit: dispoziţiile OUG nr. 43/2002, cele ale Legii nr. 360/2002 şi OG nr. 2003 privind salarizarea poliţiştilor şi ale legilor de salarizare aplicabile justiţiei (Legea nr. 50/1996, cu modificările ulterioare, OG nr. 177/2002 şi OUG nr. 27/2006, cu modificările ulterioare).
Chiar dacă a fost detaşat la D.N.A. ca ofiţer de poliţie judiciară, poliţistul rămâne un funcţionar public cu statut special, salarizat conform unor dispoziţii speciale, aplicabile acelora care îndeplinesc funcţii în afara Ministerului de Interne, respectiv, cele cuprinse în Anexa 1 pct. 1 lit. a) şi b) din OG nr. 38/2003, norme care derogă de la dispoziţiile art. 2, art. 6 şi art. 11 din acelaşi act normativ în ceea ce priveşte sporul pentru misiune permanentă şi cel de fidelitate.
Aceste dispoziţii devin aplicabile potrivit art. 11 alin. (3) din OUG nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, dar şi prevederi anterioare aveau acelaşi conţinut [art. 20 alin. (3) din OUG nr. 24/2004, prevedea că ofiţerii de poliţie din D.N.A. beneficiază de drepturile prevăzute în anexa 4 la OG nr. 38/2003 şi de cele prevăzute în ordonanţă, iar salarizarea se făcea conform anexei nr. 1 cap. A şi art. 29 din OUG nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor fiind aproape identic şi în urma modificărilor aduse OUG nr. 43/2002 prin OUG nr. 134/2005].
Anexa 4 la OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor derogă de la prevederile art. 2, art. 6 şi art. 11 din acelaşi act normativ pentru că se prevede expres la pct. 1 din Anexa 4 că poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara Ministerului de Interne beneficiază de următoarele drepturi salariale:
a) salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţie, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective, iar salariul de bază al funcţiei îndeplinite reprezintă salariul pentru funcţia îndeplinită.
b) salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acestea, potrivit legislaţiei care se aplică poliţiştilor.
c) în situaţia în care drepturile salariale prevăzute la lit. a) şi b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor prin care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie.
Având în vedere că veniturile salariale prevăzute de lit. a) şi b) sunt mai mari, în cazul poliţiştilor detaşaţi la D.N.A. se aplică prevederile Anexei 4 din OG nr. 38/2003 şi, aşa cum am arătat, acestea exclud posibilitatea ca sporul de misiune permanentă, prevăzut de art. 11 din OG nr. 38/2003 şi sporul de fidelitate, prevăzut de art. 6 din acelaşi act normativ să fie acordat pentru că nu este enumerat între sporurile prevăzute în Anexă.
Aceştia vor putea beneficia numai de prevederile Anexei 4 la OG nr. 38/2003 şi de salarizarea prevăzută pentru magistraţi, prin asimilare.
Pentru că Anexa 4 pct. 1 lit. a) din OG nr. 38/2003 face referire la „sporuri şi alte drepturi" ce se acordă în unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective şi o dovadă a faptului că poliţiştii detaşaţi la D.N.A. nu puteau beneficia de spor de misiune permanentă şi de fidelitate în baza unor dispoziţii legale este modificarea adusă de Legea nr. 97/2008 privind aprobarea OUG nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei care a prevăzut în art. 902 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, că funcţionarii publici şi personalul contractual din cadrul instanţelor judecătoreşti, parchetelor de pe lângă acestea sunt salarizaţi potrivit dispoziţiilor legale aplicabile aceloraşi categorii de personal din aparatul Consiliului Superior al Magistraturii, iar în baza acestui text poliţiştii detaşaţi la D.N.A., începând cu 18 aprilie 2008, beneficiază de spor de stabilitate şi spor de confidenţialitate.
Prin urmare, nu se poate concepe ca ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. să beneficieze concomitent atât de drepturile şi sporurile specifice poliţiştilor, cât şi magistraţilor pentru că prevederile legale stabilesc drepturile şi sporurile de care pot beneficia pe perioada detaşării la D.N.A., iar între acestea nu se regăsesc sporul de misiune permanentă şi sporul de fidelitate.
Pentru considerentele deja expuse Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, motiv pentru care îl va respinge ca atare.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţi şi pe cale de consecinţă va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului I.V.V., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 1017 din 1 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului I.V.V., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1670/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1676/2009. Contencios → |
|---|
