ICCJ. Decizia nr. 1679/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1679/2009
Dosar nr. 4536/2/200.
Şedinţa publică din 25 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2812 din 23 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul R.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, privind anularea Ordinului nr. 4694 din 3 iulie 2008, poziţia 2 din anexă.
În motivarea sentinţei se reţine că prin actul contestat pârâtul nu i-a acordat reclamantului titlul didactic de profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative, Universitatea din Piteşti, iar acest ordin este legal emis, ca urmare a propunerii de respingere a cererii de acordare a titlului de profesor formulată de C.N.A.T.D.C.U.
Instanţa de fond a apreciat că aspectele de fapt invocate în acţiune, privind greşita apreciere a lucrărilor de specialitate publicate de reclamant nu pot fi cenzurate de către judecători, deoarece o asemenea evaluare se bazează pe cunoştinţe de specialitate şi constituie atributul exclusiv al comisiei de specialişti a Ministerului Educaţiei, astfel că acţiunea este neîntemeiată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, reţinându-se că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său prevăzut de lege, care să fi fost vătămat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul R.I., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică în raport de criteriile stabilite prin Ordinul Ministrului nr. 5098/2006 pentru aprobarea Sistemului de evaluare pentru conferirea titlului de profesor universitar, completat cu Ordinul Ministrului nr. 3548/2006, respectiv nr. 356/2007, iar procedura de rezolvare a contestaţiei a fost încălcată de Comisia de contestaţie.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că la aprecierea criteriului nr. 3 din reglementările menţionate (referitor la activitatea ştiinţifică) s-a reţinut în mod greşit că nu a publicat studii şi articole suficiente şi că „singura lucrare publicată după promovarea ca şi conferenţiar este o ediţie a IV-a din anul 2004". Potrivit Listei lucrărilor publicate în ultimii 5 ani, recurentul susţine că a publicat 13 articole în reviste din ţară recunoscute de C.N.S.I.S. şi 7 studii în volumele unor manifestări ştiinţifice internaţionale recunoscute (cu ISSN sau ISBN), iar după promovarea sa ca şi conferenţiar (prin Ordinul nr. 5183 din 10 decembrie 1998) a publicat un număr de 6 cărţi, citate de prestigioşi profesori universitari în cursurile lor. Aceste cărţi sunt „Regimul politic românesc" – editura „Bren" Bucureşti, 2000, 366 pagini; „Drept Administrativ" – editura „Lumina Lex", Bucureşti, 2001, 414 pagini; „ Drept Constituţional şi Instituţii Politice" – editura „Lumina Lex", Bucureşti, 2001, 540 pagini; „Organizaţii şi relaţii internaţionale" – editura „Lumina Lex", Bucureşti, 2002, 359 pagini; „Drept Constituţional şi Instituţii Politice", ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită – editura „Lumina Lex", Bucureşti, 2004, 559 pagini şi „Elemente de Drept" – editura „Lumina Lex", Bucureşti, 2005, 164 pagini.
De asemenea, se susţine că din moment ce s-a constatat îndeplinirea criteriului 4 – „Prestigiul profesional", care presupune prezentarea unor contribuţii ştiinţifice relevante pentru domeniul în care candidatul solicită titularizarea ca profesor universitar, nu se putea formula concluzia, în cadrul criteriului nr. 3, că „nu are o activitate ştiinţifică relevantă pentru postul de profesor".
Referitor la al doilea motiv de recurs, recurentul arată că procedura de soluţionare a contestaţiei a fost încălcată întrucât în referatul de analiză a contestaţiei nu sunt completate numele celor doi membri raportori, iar concluzia acestei comisii este lipsită de logică, din moment ce lista lucrărilor publicate cuprinde un număr de şase lucrări, iar concluzia este că o lucrare reprezintă ediţia a IV-a, din anul 2004, a unui curs, în timp ce „celelalte două lucrări au un caracter mai mult de informare". Se susţine că astfel, Comisia de Contestaţii, nu a făcut o analiză a contestaţiei formulate, fiind preluată ca atare concluzia primei comisii, în sensul că „singura lucrare publicată după promovarea ca şi conferenţiar este o ediţie a IV-a din anul 2004 a unui curs".
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 61 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, pentru funcţia de conferenţiar universitar şi profesor universitar dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei şi cu documentele însoţitoare, se înaintează C.N.A.T.D.C.U. care, pe baza analizei acestora se pronunţă prin vot nominal deschis, în termen de cel mult 90 de zile.
Comisia de specialitate, în şedinţa sa din data de 5 martie 2008, a analizat dosarul de concurs şi lucrările anexate, din punct de vedere ştiinţific, pe baza criteriilor de evaluare stabilite prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5098/2006 pentru aprobarea Sistemului de evaluare pentru conferirea titlului de profesor universitar, completat cu Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 3548/2006, respectiv nr. 356/2007 şi a propus neconfirmarea titlului didactic de profesor universitar pentru următoarele motive: „nu are o activitate ştiinţifică relevantă pentru postul de profesor. Singura lucrare publicată după promovarea ca şi conferenţiar este o ediţie a 4-a din anul 2004. Nu are studii sau articole suficiente".
C.N.A.T.D.C.U. a înaintat această propunere ministrului pentru a fi confirmată prin ordin; astfel, este emis Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 3670 din 7 aprilie 2008 privind neacordarea titlurilor didactice de profesor universitar şi, respectiv, conferenţiar universitar care în Anexa 1 conţine Lista cu persoanele cărora, pe baza rezoluţiei C.N.A.T.D.C.U. nu li s-a acordat titlul didactic de profesor universitar şi, respectiv, conferenţiar universitar, printre care se regăseşte şi reclamantul.
În conformitate cu prevederile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 128/ 1997, reclamantul a contestat rezoluţia C.N.A.T.D.C.U., iar comisia de analiză a contestaţii în şedinţa din data de 13 iunie 2008 a propus „Comisia respinge contestaţia petentului şi nu confirmă titlul didactic de profesor. Petentul a publicat o singură lucrare după conferirea titlului de conferenţiar universitar, care este o reeditare, a patra, a unui curs. De altfel, celelalte două lucrări au un caracter mai mult de informare". Această rezoluţie i-a fost adusă la cunoştinţă reclamantului prin adresa nr. 16272 din 11 iulie 2008.
Din reglementările aplicabile procedurii acordării titlului de profesor universitar rezultă că această competenţă revine în exclusivitate unor comisii formate din specialişti reputaţi, care trebuie să aprecieze motivat, ţinând cont de anumite criterii, astfel cum sunt reglementate prin O.M.E.C. nr. 5098/2006 cu completările ulterioare.
Este adevărat că din cuprinsul rezoluţiilor celor două comisii nu rezultă analiza fiecăreia din lucrările enumerate în Lista de lucrări depusă la dosarul de concurs de către recurentul-reclamant, dar această împrejurare nu este un motiv suficient pentru ca instanţa să infirme ordinul ministrului de neacordare a titlului şi, concomitent, să dispună acordarea titlului de profesor universitar recurentului, substituindu-se astfel comisiei de specialitate în aprecierea valorii ştiinţifice a lucrărilor publicate.
În speţă, reclamantul-recurent ar fi putut solicita instanţei, eventual, să dispună reluarea analizei dosarului său privind criteriul considerat neîndeplinit, analiză care să fie efectuată tot de către comisia (comisiile) competentă din cadrul M.E.C., cu referire la toate lucrările publicate în perioada 1998-2008 (după acordarea titlului de conferenţiar), lucru pe care însă reclamantul nu l-a cerut.
Instanţa de judecată nu are competenţa de a aprecia ea însăşi valoarea ştiinţifică a activităţii unui candidat, ci doar de a verifica respectarea dispoziţiilor legale care asigură o analiză corectă, imparţială a activităţii respective.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.I. împotriva sentinţei civile nr. 2812 din 23 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1676/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1688/2009. Contencios → |
|---|
