ICCJ. Decizia nr. 1707/2009. Contencios. Anulare acte emise de autorităţile de reglementare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1707/2009
Dosar nr. 3444/2/2007
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 4 august 2006, reclamantaSC D.S. SA a chemat în judecatăA.N.R.G.N.solicitândanularea hotărârii nr. 5 din 12 iunie 2006 prin care s-a apreciat că a refuzatnejustificat accesul SC E.G.L. G. & P. România SA la sistemele de distribuţie a gazelor naturale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu SC E.G.L. SA un contract de distribuţie a gazelor naturale.
În temeiul acestui contract şi la solicitarea SC E.G.L. SA, în perioada 1-24 februarie 2006 a reduslivrările de gaze către SC V.E. – partener contractual al acestuia, la un nivel de 1000 m3/h pentru ca ulterior, tot la solicitarea SC E.G.L. SA să revină cu livrarea la nivelul iniţial – respectiv 3.571 m3/h.
Cu toate acestea prin hotărârea nr. 5 din 12 iunie 2006, Comisia de soluţionare a divergenţelor sesizată de SC E.G.L. SAa hotărât că activitatea reclamantei desfăşurată în luna februarie 2006 constituie un refuz nejustificat a accesului acesteia la sistemul de distribuţie.
În opinia reclamantei această hotărâre s-a dat cu depăşirea limitelor competenţei comisiei şi cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind refuzul de acces la sistemul de distribuţie, întrucâtpotrivit dispoziţiilorart. 8 lit. g) Legea nr. 351/2004 a gazelor, ea poate soluţiona „divergenţele privindrefuzulde acces la sistemul naţional de transport sau distribuţie a gazelor şi careînseamnă de fapt respingerea solicitării venite din partea furnizorului sau consumatoruluide a fi suplimentată cantitatea de gaz".
Totodată, reclamanta a susţinutcă hotărârea comisiei nu este motivată în fapt şi drept rezumându-se la o expunere cronologică a corespondenţei purtată de părţi şi la enumerarea unor texte din Legea nr. 351/2004, fără a particularizaaplicabilitatea acesteia în raport de situaţia concretă.
Prin sentinţacivilă nr. 2412 din 9 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în fond, după casare, a admis acţiunea şi a anulat hotărârea nr. 5/2006, obligând în acelaşi timp pârâta A.N.R.G.N. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 20.000 lei.
Instanţa a reţinut că în fapt, obiectul acţiunii priveşte nu restricţionarea accesului la sistemul de distribuţie algazelor naturale ci nerespectarea dispoziţiilor contractuale din convenţia de distribuţie întrucât stabilirea sau modificarea programului de distribuţie ţine strict de părţile contractante şi nu intră în sfera de supraveghere a A.N.R.D.G.N.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.R.D.G.N. care a susţinut în esenţă că instanţa fonduluinu a calificat corect noţiunea de acces la sistemul de distribuţie a gazelor şi care potrivit dispoziţiilor art. 62 din Legea nr. 351/2004,reprezintădreptul unui furnizor de gaze naturale de a utilizasistemul de distribuţie prin celedouă componente ale sale,racordare şi utilizare. Cum utilizarea se face în baza unui contract care prevede unprogram de distribuţie, nerespectarea acestuia, în sensul refuzului de modificare a lui, la cererea furnizorului are ca rezultantă imposibilitatea de a utiliza eficient acest sistem.
Greşită, s-a mai considerat de către recurentă, aprecierea dată de instanţa fondului cu privire la natura juridică a contractului de distribuţie în sensul căaceasta este comercială, iar divergenţele apărute nu intră încompetenţa A.N.R.D.G.N. în condiţiile în care distribuţia gazelor naturale se face în baza unui contract cadru reglementat de A.N.R.D.G.N., activitatea de distribuţie fiind asigurată de un singur operator pe o zonă delimitată şi care este calificată de legiuitor monopol natural (art. 3 pct. 38 din Legea nr. 351/2004).
Recursul este fondat.
Întreaga activitate de distribuţiese realizează pe baza unui contract cadru reglementat de A.N.R.D.G.N., aprobat prin Decizia Preşedintelui A.N.R.G.N., contract realizat întredistribuitor şi furnizor, în care distribuitorul este cel caredispune asupra modului de utilizare a sistemului condiţionat însă desolicitările furnizorului.
Astfel fiind şi cum activitatea de distribuţie a gazeloreste monopol natural, calificată ca atare prin Legea nr. 351/2004, naturajuridică a contractului de distribuţie nu poate fidecât administrativă, orice litigiu născut din derularea lui cu privire la accesul la sistemul de distribuţie, urmând a fi soluţionată de A.N.R.D.G.N. conform art. 8 lit. q) din Legea nr. 351/2004, prinintermediul comisiei constituită în acest scop carederulează o procedură administrativă jurisdicţională.
Astfel fiind greşit s-a apreciat de către instanţa fondului că divergenţa născută din modul în care reclamanta SC D.S. SA a înţeles să dea curs sau nu solicităriiSC E.G.L. SA cu care avea contract de distribuţie, excede supravegherii A.N.R.D.G.N. şi implicit nu intră în competenţa de soluţionare a comisiei speciale.
În ce priveşte refuzul de acces la reţeaua de distribuţiemanifestată de SC D.S. SA faţă de SC E.G.L. SA, de reţinut că dispoziţiile art. 3 pct. 2 din Legea nr. 351/2004, definesc accesul ca fiind dreptul unui furnizor şi/sau consumator de gaze naturale de a utiliza acest sistem. Potrivit art. 62 din acelaşi act normativ, accesul presupune două componente, racordare şi utilizare, aceasta din urmă trebuind să fie neîntreruptă şi regulată pentru a satisface nevoile solicitantului.
În raport de aceste prevederi şi având în vedere căactivitatea de distribuţiea gazelor naturale se realizează în bazaunui contract, în care distribuitorul dispune asupra modului de utilizare, condiţionat însă desolicitările furnizorului, urmează a se reţine că în cauză s-a dovedit că pe parcursul derulării contractului de distribuţie încheiat între SC D.S. SA şi SC E.G.L. SA aceasta din urmă a solicitat limitarea livrării de gaze către un client al său, SC V.E. S.A. cu care avea încheiat contract de vânzare cumpărare a gazelor pentruintervalul iunie 2005-iunie 2006.
Faţă de această solicitare, comunicată cu adresa nr. 216 din 31 ianuarie 2006, SC D.S. SA a confirmat reducerealivrării, dar în acelaşi timp, la solicitareaSC V.E., a încheiat cu aceasta contract de vânzare-cumpărare a gazelor pentru perioada 1 -28 februarie 2006.
Procedând astfel, este evident că în realitate SC D.S. SA nu s-a conformat solicitării SC E.G.L. SA pe care de fapt a lipsit-o de efect (chiar dacă a redus livrarea din consumul SC E.G.L. SA) atâta timp cât SC V.E. S.A. a continuat să primească şi să consume aceeaşi cantitate de gaze diferenţa fiindu-i livrată din sursele proprii ale distribuitorului SC D.S. SA şi cu care a încheiat contract de vânzare-cumpărare a gazelor.
Astfel fiind nu numai cărefuzul de acces manifestatde SC D.S. SA este evident, dar mai mult, prin contractulîncheiat cu SC V.E. S.A. a intervenit în relaţia contractuală pe care aceasta o avea cuSC E.G.L. SA, încălcând flagrant regulile concurenţei.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.N.R.D.E. împotriva sentinţei civile nr. 2412 din 9 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Caseazăsentinţa atacată şi în fond respingeacţiunea formulată de reclamanta SC D.G.N.D. Sud SA Bucureşti, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1688/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1730/2009. Contencios → |
|---|
