ICCJ. Decizia nr. 1735/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1735/2009
Dosar nr. 109/39/200.
Şedinţa publică din 26 martie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 12 mai 2008 la Curtea de Apel Suceava, reclamanta SC B.E.G. SA Suceava a solicitat în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Suceava, A.F.P. Suceava şi A.N.A.F., să se dispună suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007 emisă de A.F.P. Suceava, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Reclamanta a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, în sensul că există îndoieli asupra legalităţii actului administrativ, acesta fiind contestat în dosarul nr. 109/39/2008 al Curţii de Apel Suceava şi este previzibilă producerea unor pagube iminente prin executarea sumei de 1.129.640 lei, ce face obiectul deciziei de impunere nr. 67/2007, întrucât reclamanta realizează investiţii din Programul „Utilităţi şi Mediu la Standarde Europene în Judeţul Suceava", iar punerea în executare a deciziei ar conduce la blocarea activităţii agentului economic.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 29 mai 2008 a admis cererea reclamantei de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 67 din 13 iunie 2007 emisă de A.F.P. Suceava în contradictoriu cu pârâtele şi a suspendat executarea deciziei până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a apreciat că solicitarea reclamantei întruneşte cumulativ cerinţele art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind depusă şi dovada achitării cauţiunii.
S-a reţinut că reclamanta este partener în implementarea proiectului „Utilităţi şi Mediu la Standarde Europene în Judeţul Suceava", aspect necontestat de pârâte, iar punerea în executare a deciziei de impunere ar crea disfuncţionalităţi financiare şi sociale previzibile, extrem de însemnate în realizarea şi implementarea proiectului.
Împotriva încheierii din 29 mai 2009 a declarat recurs D.G.F.P. Suceava, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs, recurenta susţine, în esenţă, următoarele critici:
1. Încheierea recurată în mod greşit cuprinde în dispozitivul său menţiunea potrivit căreia termenul de recurs este de 5 zile de la pronunţare, deşi potrivit art. 15 alin. (2) raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul de recurs este de 5 zile de la comunicare;
2. Instanţa de fond, în mod greşit a admis cererea formulată de reclamantă întrucât în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi anume: cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Se menţionează că simplul fapt al contestării unui act administrativ fiscal şi invocarea unor chestiuni de drept pe care reclamanta le consideră a fi în favoarea sa, nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.Măsurile dispuse de organele fiscale cu privire la intimata-reclamantă, nu sunt de natură a afecta realizarea programului de investiţii în cadrul proiectului „Utilităţi şi Mediu la Standarde Europene în judeţul Suceava", întrucât sumele necesare realizării operaţiunilor ce implică implementarea programului sunt asigurate de Consiliul Judeţean Suceava şi unităţile administrativ-teritoriale, iar Consiliul Judeţean poate reveni asupra delegării intimatei-reclamante cu privire la drepturile şi obligaţiile aferente componentei de implementare a proiectului anterior menţionat.
Înalta Curte, analizând recursul formulat, în raport de motivele de recurs invocate, de actele şi probele existente la dosarul cauzei, apreciază că recursul formulat este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
1. Cu privire la primul motiv de recurs, se reţine faptul că, într-adevăr, instanţa de fond a inserat în dispozitivul încheierii recurate că termenul de recurs este în 5 zile de la pronunţare în loc de 5 zile de la comunicare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 14 alin. (4) şi art. 15 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, însă nu s-a pus problema tardivităţii recursului formulat, astfel că această menţiune este fără efecte asupra exercitării căii de atac a recursului.
2. În ceea ce priveşte celălalt motiv de recurs, referitor la neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu referire la cererea de suspendare, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat.
Instanţa de fond avea obligaţia să analizeze dacă sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Susţinerea instanţei de fond în sensul că motivele de nelegalitate invocate pentru anularea deciziei contestate constituie caz bine justificat, este greşită, întrucât acestea nu pot prin ele însele să dovedească existenţa cazului bine justificat fără alte dovezi.
Motivele de nelegalitate invocate de intimata-reclamantă nu creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal, avându-se în vedere definiţia acordată de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazului bine justificat, ca fiind: „împrejurarea legată de starea de fapt şi de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Prin urmare, în mod greşit s-a reţinut de instanţa de fond ca fiind îndeplinită condiţia referitoare la cazul bine justificat.
În ceea ce priveşte paguba iminentă aceasta trebuie analizată în raport de definiţia dată acesteia de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/ 2004. Cele reţinute de prima instanţă în sensul că punerea în executare a deciziei de impunere ce are ca obiect suma de 1.129.640 RON cu titlu de penalităţi de întârziere, ar conduce la disfuncţionalităţi financiare şi sociale previzibile şi extrem de însemnate, nu sunt de natură a conduce la concluzia potrivit căreia această situaţie se încadrează în definiţia pagubei iminente prevăzută de dispoziţiile legale menţionate.
Măsurile dispuse de organele fiscale cu privire la intimata-reclamantă nu afectează realizarea programului de investiţii menţionat, întrucât contractele de execuţie lucrări sunt încheiate în calitate de achizitor (autoritate contractantă) de către Consiliul Judeţean Suceava, iar nu de SC B.E.G. SA, astfel că derularea contractelor pentru implementarea proiectului „Utilităţi şi Mediu la Standarde Europene în judeţul Suceava" nu este afectată de măsurile stabilite prin Decizia de impunere nr. 67/2007, care vizează o problemă strict fiscală doar a intimatei, motiv pentru care suspendarea executării actului administrativ nu se justifică.
Suspendarea actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate şi de veridicitate, care determină principiul executării acestora din oficiu, ori a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce, într-un stat de drept, este de neconceput.
Avându-se în vedere cele reţinute anterior, Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor art. 15 coroborate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, ceea ce face ca motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie îndeplinit.
În temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, se va admite recursul formulat de recurenta-pârâtă, se va casa sentinţa recurată, în sensul că se va respinge cererea de suspendare formulată de SC B.E.G. SA, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Suceava împotriva Încheierii din 29 mai 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge cererea de suspendare a Deciziei nr. 67 din 13 iunie 2007 emisă de A.F.P. Suceava formulată de reclamanta SC B.E.G. SA în contradictoriu cu D.G.F.P. Suceava, A.F.P. Suceava şi A.N.A.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1734/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1736/2009. Contencios → |
|---|
