ICCJ. Decizia nr. 1763/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1763/2009
Dosar nr. 563/42/200.
Şedinţa publică din 26 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea formulată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând:
1. reactualizarea sumei de 22.040 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor, cu indicele de inflaţie pe perioada noiembrie 2005 – iunie 2008;
2. plata efectivă a despăgubirii într-un interval de timp rezonabil;
3. plata unor daune cominatorii în valoare de 9.500 lei pe zi de întârziere, începând cu data pronunţării sentinţei şi până la plata efectivă a despăgubirii.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Reclamantul consideră că întrucât între data pronunţării sentinţei civile nr. 1310 din 22 noiembrie 2004 şi data la care s-a comunicat Decizia nr. 1595 din 25 iulie 2006, respectiv 15 februarie 2008 se impune o reevaluare a cuantumului despăgubirii, urmare a creşterii inflaţiei.
Se indică drept temei juridic al acţiunii, prevederile art. 6 din C.E.D.O.
3. Apărările formulate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilo.
Pârâta invocă lipsa procedurii prealabile şi lipsa calităţii procesuale pasive cu privire la capătul doi al acţiunii.
Cu privire la excepţia lipsei procedurii prealabile, pârâta arată că nu a fost îndeplinită cerinţa obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, se arată că pârâta nu are atribuţii de efectuare a plăţii.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu prevăd actualizarea sumelor stabilite de către instanţele judecătoreşti prin hotărâri definitive şi irevocabile.
4. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 181 din 11 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 563/42/2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea pentru reactualizarea sumei de 22.040 lei, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a respins cererea de plată efectivă a despăgubirilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, a respins cererea de plată a daunelor cominatorii ca neîntemeiată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei de fond
5.1. Art. 131 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a prevăzut în mod expres care este instituţia care achită despăgubirile în numerar pentru imobilele preluate în mod abuziv, şi anume A.N.R.P.;
5.2. Excepţia lipsei procedurii prealabile a fost respinsă prin încheierea de şedinţă din 4 septembrie 2008.
5.3. Art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează posibilitatea actualizării titlului de despăgubire cu indicele de inflaţie, în sensul prevăzut de art. 8.
Prin Decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007 a Secţiilor Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au interpretat prevederile art. 16 şi urm. din Legea nr. 247/2005 în sensul că acestea nu se aplică deciziilor, dispoziţiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 modificată şi neatacate în instanţă.
5.4. În speţă, dispoziţia nr. 323/2004 a fost contestată în instanţă, care, prin sentinţa nr. 1310/2004, a stabilit o despăgubire de 22.040 lei.
5.5. Reclamantul şi-a exprimat opţiunea de a-i fi achitată suma înscrisă în sentinţă.
6. Recursul formulat de reclamantul A.G.
Motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond a reţinut în mod greşit că art. 16 Titlul VII ar reglementa posibilitatea actualizării titlului de despăgubire cu indicele de inflaţie.
În realitate, acest text reglementează circuitul dispoziţiilor emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor.
6.2. Admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte este greşită, faţă de prevederile HG nr. 361/2005.
Atât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât şi Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar sunt departamente în subordinea A.N.R.P.
Recurentul solicită introducerea în cauză a A.N.R.P.
6.3. Plata trebuie efectuată într-un termen rezonabil, iar daunele cominatorii au menirea de a constrânge intimata, astfel încât, respingerea acestui capăt de cerere este greşită.
7.Apărărtile formulate de intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilo.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că în şedinţa Comisiei Centrale din data de 25 mai 2006 s-a hotărât că, în cazul în care există hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care instanţa de judecată s-a pronunţat asupra cuantumului măsurilor reparatorii, Decizia se va emite conform hotărârii judecătoreşti.
Se mai arată că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu conţine în dispoziţiile sale o reglementare privind actualizarea cuantumului despăgubirilor.
Reclamantul a făcut cerere de opţiune pentru plata despăgubirilor conţinute în titlul de despăgubire, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu cuantumul stabilit.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este nefondat
2. În mod corect a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei-pârâte pentru soluţionarea capătului de cerere privind plata despăgubirilor, deoarece legea nu-i conferă o asemenea atribuţie.
Plata se realizează de către A.N.R.P., neavând relevanţă dacă intimata-pârâtă este în subordinea acestei autorităţi.
În materia contenciosului administrativ, calitatea de pârât este dată de calitatea de emitent al actului atacat.
În ipoteza de faţă, pentru plata despăgubirii nu poate fi chemată în judecată decât A.N.R.P. numai prin acţiunea introductivă de instanţă şi nu pe calea recursului.
3. Instanţa de fond a respins în mod corect şi capătul de cerere referitor la actualizarea sumei de 22.040 lei.
Cuantumul despăgubirii a fost stabilit prin sentinţă judecătorească şi nu în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Recurentul-reclamant a optat pentru plata acestei sume, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu cuantumul stabilit de instanţă.
Indexarea sumei este posibilă numai în situaţia prevăzută de art. 16 şi urm. din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
4. În raport de soluţia pronunţată, capătul de cerere referitor la plata de daune cominatorii, trebuie respins, astfel cum a procedat şi instanţa de fond.
5. Faţă de acestea, urmează a se constata că sentinţa atacată a fost pronunţată cu respectarea prevederilor legale enunţate anterior, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.G. împotriva sentinţei civile nr. 181 din 11 septembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2009 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1762/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1770/2009. Contencios → |
|---|
