ICCJ. Decizia nr. 1780/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1780/2009
Dosar nr. 389/32/200.
Şedinţa publică din 27 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea înregistrată sub nr. 7403/2007 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării, stabilirea calităţii de veteran de război, arătând că, în perioada 15 aprilie 1944 - 23 august 1944, a participat ca premilitar în zona Oglinzi, Târgu Neamţ.
Judecătoria Piatra Neamţ, punând în discuţie cadrul procesual şi capacitatea de exerciţiu a pârâtei, a dispus introducerea în cauză a Ministerului Apărării.
Prin sentinţa nr. 2209 din 16 mai 2008, s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 44/1994 şi a art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 389/32/2008.
Prin întâmpinare, Ministerul Apărării a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fundamentată pe dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, arătând că reclamantul nu a realizat procedura prealabilă.
2.Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 102 din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii, respingând ca atare acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele.
Reclamantul s-a adresat în anul 2003 cu o scrisoare Preşedintelui României; scrisoare ce a fost înaintată M.AN. - U.M. 02585 Bucureşti, aceasta din urmă comunicându-i că poate solicita stabilirea calităţii de veteran de război dacă deţine documente oficiale. Anterior anului 2003, aşa cum rezultă din adresele din 18 ianuarie 1999 şi 19 iulie 2001, reclamantul s-a adresat U.M. 02405, aceasta comunicându-i că potrivit Legii nr. 44/1994 calitatea de veteran de război se poate stabili de Comisia de reconstituire cu martori.
Reclamantul s-a adresat Centrului Militar Neamţ cu o cerere în anul 2007, cerere la care i s-a răspuns prin adresa din 23 noiembrie 2007, în sensul că, Legea nr. 322/1943, care era în vigoare în perioada la care reclamantul face referire pentru constituirea calităţii de veteran de război, prevedea că numai „tinerii care aveau vârsta de 17 ani erau obligaţi să presteze muncă de război", iar reclamantul în luna aprilie 1944 avea vârsta de 15 ani şi 6 luni, considerând prin urmare, că legea nu permite reconstituirea calităţii de veteran.
În drept, instanţa de judecată a invocat art. 5 şi art. 20 din Legea nr. 44/1994, potrivit cărora Ministerul Apărării stabileşte calitatea de veteran de război, iar contestaţia privind modul de stabilire a calităţii de veteran de război se soluţionează conform legii contenciosului administrativ.
În concluzie, se arată în considerentele sentinţei recurate, cum înscrisurile depuse de reclamant în combaterea excepţiei inadmisibilităţii reprezintă răspunsuri la scrisori adresate de reclamant în perioada 1999-2003 iar nu la adresa din 21 noiembrie 2007, prin care i se aduce la cunoştinţă că nu i s-a stabilit calitatea de veteran de război, rezultă că în cauză nu a fost făcută dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.I. considerând-o netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
În motivarea recursului se arată că reclamantul încă din anul 1999 s-a adresat diferitelor autorităţi ale statului şi a dovedit cu martori că a participat la război, dar a fost plimbat pe drumuri pentru că nu ar îndeplini condiţiile cerute de Legea nr. 83/1934.
Au fost depuse la dosar înscrisurile ce dovedesc sesizările adresate.
Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca legală şi temeinică.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ. şi a celor aplicabile în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:
Reclamantul, la data de 21 noiembrie 2007, a adresat o cerere către Comandantul Centrului Militar Judeţean Neamţ solicitând administrarea probei cu martori pentru a dovedi calitatea de veteran de război.
La 23 noiembrie 2007, Centrul Militar Judeţean Neamţ a expediat un răspuns către reclamant cu adresa nr. 1178 din 23 noiembrie 2007.
După primirea acestui răspuns reclamantul s-a adresat cu o cerere Judecătoriei Piatra-Neamţ prin care solicita, în contradictoriu cu Centrul Militar Judeţean Neamţ, recunoaşterea calităţii de veteran de război.
Prima instanţă sesizată, Judecătoria Piatra Neamţ, admite excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a pârâtului Centrul Militar Judeţean Neamţ şi introduce în cauză, în calitate de pârât, Ministerul Apărării Naţionale iar, ulterior, declina competenţa în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de contencios administrativ, Curtea de Apel Bacău, deşi i-au fost prezentate înscrisurile din care rezultă cererea adresată Centrului Militar Judeţean şi chiar dacă excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a pârâtului a fost soluţionată de o instanţă care s-a considerat necompetentă să soluţioneze un litigiu întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 44/1994, a procedat la soluţionarea cauzei în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naţionale, pârât care a fost introdus în cauză, din oficiu, de o instanţă care s-a declarat necompetentă.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, iar art. 2 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ defineşte autoritatea publica ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Instanţa de fond trebuie să analizeze cererea iniţială adresată de reclamant şi să verifice dacă, în raport de prevederile mai sus amintite şi de cele ale Legii nr. 44/1994, era competentă să soluţioneze cererea reclamantului.
În rezolvarea acestei probleme trebuie pornit de la faptul că, în materia contenciosului administrativ, nu este necesar ca autoritatea publică pârâtă să aibă personalitate juridică, fiind suficient să fie emitentul unui act administrativ a cărui anulare se solicită.
Mai mult, la dosar au fost depuse Precizări Metodologice emise de Ministerul Apărării Naţionale din care rezultă că reconstituirea cu martori a situaţiei militare a persoanelor care au participat la război ori şi-au îndeplinit obligaţiile militare, în vederea acordării calităţii de veteran de război, se face chiar de Centrul Militar Judeţean.
În aceste condiţii, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat, va fi casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare.
La rejudecare, Curtea de Apel Bacău, secţia contencios administrativ şi fiscal, va verifica dacă avea competenţa de a soluţiona cererea reclamantului împotriva Centrului Militar Judeţean Neamţ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 44/1994, cerere formulată în contradictoriu cu o autoritate publică judeţeană şi dacă Judecătoria Piatra-Neamţ, ce s-a declarat necompetentă, putea soluţiona excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a Centrului Militar Judeţean Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva sentinţei nr. 102 din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1779/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1781/2009. Contencios → |
|---|
