ICCJ. Decizia nr. 1770/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1770/2009
Dosar nr. 10146/1/200.
Şedinţa publică din 27 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 921 din 25 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţia formulată de G.D.L., judecător la Judecătoria Segarcea, împotriva Hotărârii nr. 327/2008 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, că Hotărârea nr. 327 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestaţia formulată de judecătorul G.D.L. împotriva Hotărârii nr. 45 din 8 septembrie 2008 a comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor si procurorilor din data de 5 octombrie 2008, de respingere a cererii acestuia de înscriere la concurs, pentru neîndeplinirea condiţiei privind vechimea necesară în vederea înscrierii ia concurs, este legală.
Aceasta, întrucât, se arată în motivarea hotărârii recurate, perioada în care judecătorul a îndeplinit funcţia de consilier juridic nu poate fi avută în vedere în calculul vechimii minime prevăzute de lege, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004.
Împotriva Hotărârii nr. 921 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, considerând-o netemeinică şi nelegală, G.D.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi a solicitat:
- anularea acesteia;
- să se constate că îndeplineşte condiţia de vechime de 5 ani impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, pentru a promova efectiv sau pe loc la tribunale;
- să fie obligat pârâtul să permită înscrierea sa la concursurile de promovare efectivă sau pe loc la tribunale, ce vor fi organizate în viitor, în situaţia în care îndeplineşte şi celelalte condiţii impuse de art. 44 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ.
În motivele de recurs se arată că recurentul este judecător din iunie 2004 iar anterior a îndeplinit funcţia de consilier juridic în cadrul Ministerului Apărării Naţionale pe o perioadă de 7 ani.
- în luna august 2008 s-a înscris la concursul de promovare în funcţii de execuţie la Tribunalul Dolj dar cererea sa a fost respinsă pentru că nu îndeplinea condiţia minimă de vechime necesară, de 5 ani în funcţia de judecător.
- a contestat această respingere, dar şi Secţia pentru Judecători şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestaţiile.
- recurentul consideră că art. 44 şi art. 45 din Legea nr. 303/2004 instituie o discriminare evidentă între magistraţii care anterior au fost avocaţi şi cei care au ocupat alte funcţii de specialitate juridică, iar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin soluţia adoptată, încalcă art. 14 din C.E.D.O.
- prin raportare la art. 14 din C.E.D.O. şi la art. 2 alin. (1) şi (2) din OG nr. 137/2000, recurentul apreciază că nu există raţiune de practică sau de ordin legal pentru a institui o astfel de discriminare, iar Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării s-a pronunţat prin Decizia nr. 48 din 24 ianuarie 2007 în sensul constatării unui tratament diferenţiat din perspectiva principiului egalităţii şi al nediscriminării în acest caz.
Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele:
- perioada în care recurentul a îndeplinit funcţia de consilier juridic nu poate fi avută în vedere la calculul vechimii minime prevăzute de art. 44 din Legea nr. 303/2004 deoarece acest text face expres şi limitativ referire la funcţia de avocat.
- dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 au constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate iar prin Decizia nr. 1123 din 27 noiembrie 2007, Curtea Constituţională a respins excepţia ca inadmisibilă.
- cu privire la principiul nediscriminării şi cel al egalităţii de tratament se apreciază că situaţia în speţă nu se circumscrie conceptului de „discriminare", iar aceste principii presupun identitate de soluţii numai pentru situaţii identice, dar aceasta nu înseamnă că legiuitorul nu poate să stabilească norme diferite în raport cu persoane aflate în situaţii diferite.
S-au depus la dosar Hotărârea nr. 327/2008 a Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, Hotărârea nr. 921 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, Decizia nr. 1123 din 27 noiembrie 2007 a Curţii Constituţionale, Decizia nr. 820/2008 a Curţii Constituţionale.
Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
- Recurentul este judecător, fiind numit în această funcţie la 7 aprilie 2004 prin Decretul Preşedintelui României având o vechime, calculată potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, la data concursului, 5 octombrie 2008, de 4 ani, 3 luni şi 28 zile, anterior fiind consilier juridic în perioada 1997-2004.
-A formulat cerere de înscriere la concursul de promovare în funcţie de execuţie organizat pentru 5 octombrie 2008, prin Hotărârea nr. 45 din 8 septembrie 2009 a Comisiei de organizare a concursului a fost respinsă cererea de înscriere pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 sub aspectul condiţiei de vechime în magistratură.
- Această hotărâre a fost menţinută prin respingerea contestaţiei de către Secţia de Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii (hotărârea nr. 327 din 18 septembrie 2008) şi de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (hotărârea nr. 921 din 25 septembrie 2008).
- Criticile ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate vor fi respinse pentru că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, modificată, „Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare, judecătorii şi procurorii care au avut calificativul foarte bine la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii trei ani şi îndeplinesc condiţiile minime de vechime şi anume 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţii de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau tribunal specializat".
Art. 44 alin. (2) din acelaşi act normativ prevede că „La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat".
Legea a stabilit, în mod expres, că la calcularea vechimii în funcţia de judecător sau procuror, pentru participarea la concursul de promovare în funcţii de execuţie se iau în considerare perioadele în care persoana respectivă a îndeplinit funcţia de judecător, procuror sau avocat.
Această vechime de 5 ani prevăzută de lege pentru posibilitatea de participare la concursul de promovare este o noţiune distinctă de „vechimea în magistratură" reglementată de art. 86 din Legea nr. 303/2004, modificată.
Numai în cadrul acestei noţiuni de „vechime în magistratură" prezintă relevanţă perioada desfăşurată în funcţia de jurisconsult, consilier juridic dar nu şi în cazul vechimii de 5 ani reglementată de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, modificată.
De altfel, în aplicarea acestor dispoziţii, chiar Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis Hotărârea nr. 305 din 13 aprilie 2006 prin care s-a constatat că perioada în care judecătorii sau procurorii au exercitat profesia de consilier juridic nu poate fi luată în considerare pentru aprecierea îndeplinirii condiţiei de vechime în înţelesul art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, decizie care nu a fost anulată.
Ar trebui, totuşi, precizat faptul că dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată au făcut obiect al unei excepţii de neconstituţionalitate şi prin Decizia nr. 1123/2007 din 27 noiembrie 2007 a fost respinsă ca inadmisibilă apreciindu-se că, prin invocarea ei, autorul doreşte, în realitate, completarea dispoziţiilor criticate din Legea nr. 303/2004 în sensul luării în considerare, la calculul vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din acelaşi act normativ şi a perioadei în care judecătorul sau procurorul a fost consilier juridic, ori Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată, neputându-le modifica sau completa.
Nici susţinerile referitoare la nerespectarea principiului nediscriminării şi cel al egalităţii de tratament nu pot fi reţinute.
Discriminarea este definită în art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, modificată ca fiind „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice".
Însă acest principiu al egalităţii de tratament, aşa cum se arată şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu trebuie absolutizat, iar legiuitorul poate să stabilească norme diferite în raport cu persoanele aflate în situaţii diferite.
Cu referire la problemele analizate, nu poate constitui o încălcare a principiului egalităţii de tratament dacă legiuitorul a stabilit anumite condiţii de vechime pentru a se putea participa la un concurs de promovare faţă de modul de stabilire a vechimii în magistratură.
S-au făcut referiri şi la Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării dar aceasta a făcut recomandări Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii pentru corelarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, dar ea nu are caracter obligatoriu, nefiind cu caracter normativ.
Legat de hotărârea emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ar trebuie amintit faptul că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) şi art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea s-ar desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii (Decizia nr. 819/2008 a Curţii Constituţionale).
Practic recurentul invocând încălcarea art. 1 din OG nr. 137/2000, solicită să nu se aplice dispoziţiile exprese ale art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
Apreciind că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea legii şi pentru că celelalte capete de cerere din recurs nu pot fi soluţionate favorabil, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.D.L. împotriva Hotărârii nr. 921 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1763/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1775/2009. Contencios → |
|---|
