ICCJ. Decizia nr. 1781/2009. Contencios

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1781/2009

Dosar nr. 1252/33/200.

Şedinţa publică din 27 martie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.

Prin acţiunea înregistrată la data de 15 august 2008 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta V.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 23089 din 20 iunie 2008, emisă de pârâtă, cu consecinţa recunoaşterii în favoarea acesteia a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acţiunii a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi netemeinică şi ca atare se impune anularea acesteia, întrucât părinţii săi au fost refugiaţi, datorită persecuţiilor etnice, reclamanta născându-se la data de 21 iulie 1942, în localitatea de refugiu a părinţilor săi.

Astfel, a susţinut reclamanta că părinţii săi s-au refugiat din localitatea Săvădisia în localitatea Cluj, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena, iar reîntoarcerea din refugiu având loc în luna martie 1945.

Reclamanta a precizat că a făcut dovada celor susţinute prin acte de stare civilă şi declaraţiile martorilor M.P.V. şi K.V.I., autentificate de notarul public.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea unde s-au refugiat părinţii săi, anterior naşterii sale, astfel încât nu a suferit persecuţii din motive etnice, născându-se pe un teritoriu aparţinând Statului Român.

Prin sentinţa nr. 698 din 6 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea reclamantei V.I., a dispus anularea hotărârii nr. 23089 din 20 iunie 2008, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.

A fost obligată pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 21 iulie 1942-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2008.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat pârâtei recunoaşterea statutului de refugiat, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, iar prin hotărârea nr. 23089 din 20 iunie 2008, pârâta a respins cererea, motivând că aceasta nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea 189/2000.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 1 din Legea 189/2000 şi art. 100 C. fam., a apreciat că beneficiază de prevederile art. 1 din Legea nr. 189/2000 şi copiii minori ai persoanelor refugiate, întrucât aceştia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privaţiunile impuse părinţilor aflaţi în refugiu au afectat implicit şi pe copiii lor minori.

S-a avut în vedere că, de altfel, nici legiuitorul nu a dorit înlăturarea acestor persoane de la aplicarea legii, întrucât nu le-a inclus în categoria excepţiilor menţionate expres.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, arătând că Legea 189/2000 (art. 1) şi HG nr. 127/2002 (art. 1 şi art. 2) prevăd în mod expres şi limitativ categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, iar reclamanta nu se încadrează în aceste categorii.

A susţinut recurenta că reclamanta nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu,din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii sale în această localitate şi de asemenea nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născută pe un teritoriu aparţinând Statului Român.

Intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând motivele de recurs, situaţia de fapt stabilită în cauză şi legislaţia aplicabilă, Înalta Curte reţine următoarele:

Casa Judeţeană de Pensii Cluj a respins, prin Hotărârea nr. 23089 din 20 iunie 2008, cererea formulată de reclamanta V.I., pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea 189/2000, cu motivarea că aceasta s-a născut pe teritoriul Statului român, după data refugiului părinţilor săi, aşa încât, nefiind născută la data refugiului, nu se încadrează în situaţiile prevăzute de art. 1 din Legea 189/2000.

Reclamanta V.I. este fiica lui B.L.I. şi B.I.L., fiind născută la 21 iulie 1942 în localitatea Cluj.

Din declaraţiile martorilor M.P.V. şi K.V.I., autentificate la notarul public J.E., dar şi din audierea nemijlocită a martorei K.V.I., rezultă că familia reclamantei s-a refugiat în luna martie 1941 din motive etnice, din comuna Săvădisla , Judeţul Cluj, în oraşul Cluj, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, prin dictatul de la Viena.

De asemenea, din probele cauzei rezultă că reclamanta s-a născut la 21 iunie 1942 în oraşul Cluj.

Martorii care au formulat declaraţii în formă autentică au fost şi ei refugiaţi în aceeaşi localitate.

În ceea ce-l priveşte pe martorul M.P.V., prin sentinţa civilă nr. 650 din 23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, irevocabilă prin respingerea recursului de către ÎCCJ, s-a stabilit în mod irevocabil că acesta au avut calitatea de refugiat în perioada 1940-6 martie 1945.

Faţă de probatoriul analizat mai sus, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a apreciat în mod temeinic şi legal că reclamanta se încadrează în categoriile de persoane, cărora li se aplică măsurile reparatorii prevăzute de Legea 189/2000.

De altfel, recurenta pârâtă nu contestă strămutarea părinţilor reclamantei, ci numai susţine că reclamanta s-a născut la Cluj, după data refugiului părinţilor, aşa încât nu are calitatea de persoană strămutată.

Înalta Curte precizează că potrivit prevederilor art. 1 din Legea 189/2000, beneficiază de prevederile Ordonanţei 105/1999 cetăţeanul român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 martie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, între aceste persecuţii fiind enumerată la lit. c) strămutarea într-o altă localitate decât cea de domiciliu.

Norma metodologică din 14 februarie 2002, adoptată de Guvernul României pentru aplicarea prevederilor OG 105/1999, stabileşte în art. 2 ce se înţelege prin persoană strămutată.

În acest sens, actul normativ precizat arată că prin persoană strămutată în altă localitate se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, categorie în care se înscriu şi persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu în altă localitate.

Cu privire la reclamantă, este cert că părinţii acesteia s-au refugiat din localitatea de domiciliu în altă localitate şi că aceasta s-a născut în timpul refugiului.

Înalta Curte precizează că situaţia juridică a copiilor minori este identică cu aceea a părinţilor, având în vedere şi prevederile art. 100 C. fam., text potrivit căruia copilul minor locuieşte la părinţii săi.

În continuarea argumentelor care justifică acordarea drepturilor copiilor, născuţi în timpul refugiului părinţilor, se circumscriu şi prevederile art. 7 din Decretul 31/1954, text potrivit căruia drepturile copilului sunt recunoscute, de la concepţiune, însă numai dacă el se naşte viu.

Reclamanta s-a născut în perioada refugiului, aşa încât situaţia părinţilor săi, de persoane refugiate, persecutate din motive etnice, se extinde şi asupra acesteia, pentru că ea nu ar fi putut să aibă o altă situaţie decât aceea a părinţilor săi, care şi-au schimbat domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

Faţă de situaţia de fapt şi de prevederile legale aplicabile în cauză, precum şi de considerentele expuse în prezenta hotărâre, în baza art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 698 din 6 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1781/2009. Contencios