ICCJ. Decizia nr. 1790/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1790/2009
Dosar nr. 695/46/2008
Şedinţa publică din 27 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 179/F-C din 26 noiembrie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.I. şi P.V., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (în prezent Ministerul Administraţiei şi Internelor), Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Peroanelor şi Ministerul Economiei şi Finanţelor (în prezent Ministerul Finanţelor Publice), obligându-i pe aceştia la plata către reclamanţi a drepturilor reprezentând prima de vacanţă pentru perioada 2004-2006, precum şi a celor reprezentând spor de fidelitate, pe anul 2005, actualizate în raport cu indicele de inflaţie la data plăţii, conform perioadei efectiv lucrate de reclamanţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că suspendarea în mod succesiv a plăţii drepturilor solicitate de reclamanţi nu echivalează cu înlăturarea existenţei drepturilor respective, acestea neputând fi golite de substanţa lor.
De asemenea, instanţa de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, formulată de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, reţinând că primul are calitate procesuală pasivă în calitatea sa de administrator general al bugetului de stat.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul-chemat în garanţie Ministerul Finanţelor Publice, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
În motivarea recursului, se arată, în esenţă, că în mod greşit a fost admisă acţiunea faţă de Ministerul Finanţelor Publice, acesta neavând calitate procesuală pasivă în cauză, pe de o parte, şi că, de asemenea, în mod greşit a fost admisă cererea de chemare în garanţie a acestei autorităţi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Instanţa de fond s-a pronunţat fără a reţine lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor, între acest pârât şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii neexistând identitate, în lipsa unor raporturi de serviciu între această autoritate şi reclamanţi. Or, numai existenţa unor astfel de raporturi juridice poate justifica legitimarea procesuală pasivă în cauză a unei autorităţi sau instituţii publice, având în vedere că dreptul la prima de vacanţă şi cel la sporul de fidelitate, ce constituie obiectul acţiunii în speţa de faţă, sunt drepturi de natură salarială.
Cu privire la cererea de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor, se va reţine, de asemenea, că în mod greşit a fost admisă aceasta de către instanţa de fond.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ., „Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire".
Or, în cauză, între autoritatea chemată în garanţie, Ministerul Economiei şi Finanţelor, şi autorităţile pârâte nu există un raport juridic obligaţional, atribuţiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerului Economiei şi Finanţelor de art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport.
Mai mult decât atât, conform art. 34 din actul normativ sus menţionat, „Ordonatorii principali de credite (cum sunt şi autorităţile pârâte -n.r.) au obligaţia ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Economiei şi Finanţelor propunerile pentru proiectul de buget şi anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, şi estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoţite de documentaţii şi fundamentări detaliate" [alin. (1)] iar „Ministerul Economiei şi Finanţelor examinează proiectele de buget şi poartă discuţii cu ordonatorii principali de credite asupra acestora. In caz de divergenţă hotărăşte Guvernul".
Pentru motivele arătate, în temeiul art.312 alin. (3) C. proc. civ., va fi admis recursul şi modificată sentinţa atacată, în parte, în sensul respingerii acţiunii reclamanţilor faţă de Ministerul Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive; de asemenea, va fi respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, formulată de către pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, ca fiind temeinice şi legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş, împotriva sentinţei civile nr. 179/F-C din 26 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică, în parte, sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor împotriva Ministerului Finanţelor Publice, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, şi cererea de chemare în garanţie a acestuia.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1788/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1796/2009. Contencios → |
|---|
