ICCJ. Decizia nr. 1826/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1826/2009
Dosar nr. 3036/2/200.
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2448 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti fost admisă excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta T.E.N., în contradictoriu cu C.N.P.A.D.A.S.S., Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi Serviciul Român de Informaţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă verificarea modului de calcul a sumelor virate către asigurările sociale în ceea ce o priveşte pe reclamantă, care a apreciat că adeverinţele emise de Serviciul Român de Informaţii, UM 0502 şi UM 0510 nu conţin sumele plătite de la 1 iulie 1994, la zi, în contul fondului de pensii solicitând şi constatarea faptului că îndeplineşte condiţiile pentru acordarea pensiei anticipate prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Or, raportat la obiectul cererii reclamantei instanţa a reţinut ca fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 155 lit. a) din Legea nr. 19/2000 şi art. 2 pct. 4 C. proc. civ., care stabilesc competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta T.E.N., criticând soluţia pronunţată ca fiind netemeinică şi nelegală.
Recurenta a arătat că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, astfel încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel şi a mai precizat că există precedent judiciar în acest sens, invocând hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 7293/3/2007, (Decizia nr. 694 din 13 martie 2008).
Ulterior depunerii recursului la data de 26 martie 2009, recurenta a depus o cerere precizatoare a motivelor de recurs formulate, în sensul că a arătat că acţiunea pe care a formulat-o vizează strict refuzul eliberării actelor şi nu este întemeiată pe Legea nr. 19/2001 privind pensiile.
Intimatul Serviciul Român de Informaţii a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât nu a fost motivat, iar pe fondul cauzei a solicitat, în situaţia respingerii excepţiei invocate, respingerea recursului ca nefondat.
A precizat intimatul că soluţia declinării de competenţă în favoarea Tribunalului Bucureşti este corectă având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului declarat, în temeiul art. 158 alin. (3) coroborat cu art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată şi faţă de dispoziţiile legale incidente în cauză, incluzând art. 3041 C. proc. civ. va respinge recursul formulat, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că aceasta nu este întemeiată şi urmează a fi respinsă întrucât recurenta a motivat cererea formulată, precizând atât motivele de drept cât şi în fapt ale acestui recurs.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe refuzul C.N.P.A.S.C.P. Bucureşti, de comunicare a sumelor reprezentând asigurări sociale plătite de la 1.10.1970 la zi, şi pe refuzul Serviciul Român de Informaţii de comunicare a sumelor plătite de la 1 iulie 1994 la zi, în contul fondului de pensii, fiind solicitată obligarea pârâtelor la explicarea modului de calcul a acestor sume achitate de reclamantă.
Rezultă că o hotărâre judecătorească privind modul de calcul şi de depunere a contribuţiei de asigurări sociale nu poate fi obţinută decât în condiţiile reglementate de Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, devenind incidente sub acest aspect, dispoziţiile art. 155 lit. a) din actul normativ invocat, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, care stabilesc expres competenţa materială de soluţionare în favoarea Tribunalului.
În cauza de faţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ pentru a se impune soluţionarea cauzei în condiţiile acestui act normativ, întrucât conflictul nu s-a născut din emiterea sau încheierea după caz, a unui act administrativ, în sensul legii contenciosului administrativ, şi nici din nesoluţionarea în termenul legal, ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi corectă astfel că se impune a fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge recursul declarat de T.E.N. împotriva sentinţei nr. 2448 din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1823/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1829/2009. Contencios → |
|---|
