ICCJ. Decizia nr. 1833/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1833/2009
Dosar nr. 5960/2/200.
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2733 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admisă acţiunea formulată de SC R.E.R. E.S. Bucureşti în contradictoriu cu A.N.R.S.C.U.P., în sensul că a fost suspendată parţial executarea Ordinului A.N.R.S.C. nr. 470/2008 privind măsura restrângerii autorizării pentru prestarea serviciului de salubritate în sectorul 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru suspendarea actului administrativ.
Astfel, cazul bine justificat a fost reţinut de instanţă în sensul existenţei unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului, având în vedere că prin Decizia nr. 1725 din 30 iunie 2008 a fost declarată nulă procedura de licitaţie în urma căreia contractul de salubrizare a fost încheiat.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că viciile care au afectat licitaţia publică ar putea fi de natură să influenţeze valabilitatea contractului respectiv.
De asemenea, instanţa de fond a considerat că neexecutarea acestor contracte ar fi de natură să priveze reclamanta de venituri, astfel încât există un prejudiciu viitor previzibil şi de neînlăturat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta A.N.R.S.C.U.P.
În motivarea cererii, recurenta susţine.
- Că, în mod greşit, instanţa a respins excepţia prematurităţii cererii, în condiţiile în care plângerea prealabilă a fost depusă în aceeaşi zi cu acţiunea, la 8 octombrie 2008.
Consideră recurenta că cererea de suspendare trebuia formulată după sesizarea autorităţii publice în condiţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât şi art. 14 alin. (1) din lege trimite la art. 7, iar art. 14 alin. (5) prevede clar care sunt cazurile pentru care nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Recurenta aduce ca argument şi dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., cerând, în principal, respingerea cererii ca prematură.
- Că, în fond, instanţa a admis cererea, deşi nu erau îndeplinite condiţiile art. 14 şi în special „cazul bine justificat".
Susţine recurenta că instanţa a reţinut, în mod greşit, existenţa unei îndoieli serioase asupra legalităţii contractului de salubrizare, întrucât dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) se referă la actul administrativ unilateral cu caracter individual, iar în speţă se discuta despre ordinul nr. 470/2008 al A.N.R.S.C.
Consideră recurenta că, reţine cazul bine justificat în raport cu alt act decât cel a cărui suspendare s-a cerut, este nelegal şi că, în acest mod, instanţa şi-a depăşit atribuţiile, pronunţându-se asupra valabilităţii contractului de salubrizare, în privinţa căruia reclamanta nu a dovedit că există un litigiu.
Recurenta argumentează legalitatea ordinului suspendat invocând dispoziţiile art. 67 alin. (2) din HG nr. 745/2007, care permit autorităţii recurente să decidă retragerea permisiunii de a presta / furniza un serviciu şi de a suspenda o licenţă, la cererea unor părţi interesate, în speţă Primăria sectorului 1.
În fine, invocă recurenta şi dispoziţiile art. 30 alin. (5) din Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi pe cele ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităţilor.
- Că, prin suspendarea Ordinului nr. 470/2008, a fost încălcat principiul exclusivităţii, prevăzut de art. 19 alin. (2) lit. e) din Legea nr.101/2006, efectul suspendării fiind prestarea serviciului de salubrizare pe raza Sectorului 1 de către doi operatori: „Romprest" şi „REBU".
- Că instanţa a reţinut, în mod greşit, existenţa pagubei iminente, întrucât neexecutarea de către reclamantă a contractelor pe care le are cu instituţii din raza Sectorului 1 nu înseamnă o pagubă iminentă, reclamanta având permisiunea de a presta serviciul de salubrizare şi în raza sectoarelor 4 şi 5 şi în comunele Ciorogîrla, Domneşti, Corbeanca, Jilava şi Cornetu (judeţul Ilfov) şi Bolintin Deal (judeţul Giurgiu), conform pct. 2 al ordinului ce a fost suspendat.
Arată recurenta că nici „perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unui serviciu public" nu se poate reţine, întrucât, în prezent, pe raza Sectorului 1 prestează serviciu de salubrizare „Compania Romprest".
Recursul nu se fondează.
1.Dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/prevăd:
„(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Intenţia legiuitorului în reglementarea unei proceduri prealabile a fost, fără îndoială, aceea de a da posibilitatea, pe de o parte, autorităţii ca, reanalizându-şi propriul act, să-l revoce de va crede de cuviinţă, pe de altă parte, celui care se consideră vătămat de act, de a epuiza căile amiabile, evitând, eventual, un proces care ar consuma timp şi i-ar produce daune.
Termenul de 30 de zile este o limită temporală pe care legiuitorul o impune reclamantului, imperativul legal fiind de a nu depăşi termenul. Textul nu interzice însă formularea plângerii în aceeaşi zi cu acţiunea.
Dacă reclamantul nu a aşteptat răspunsul autorităţii, acest aspect este semnificativ şi ar putea fi sancţionat cu plata de daune reprezentând cheltuielile de judecată numai în eventualitatea în care autoritatea, chemată în instanţă, ar declara că înţelege să-şi revoce actul.
În speţă, însă, autoritatea recurentă consideră că a procedat legal prin emiterea ordinului, astfel încât, dacă reclamanta a considerat previzibilă atitudinea ei şi a acţionat în consecinţă, nu poate fi sancţionată pentru că, după ce a îndeplinit formalitatea plângerii prealabile, a introdus, în aceeaşi zi, cererea de suspendare a executării. Au existat interese economice evidente care au determinat reclamanta să acţioneze rapid, iar dacă legea nu a prevăzut expres un interval de timp (de ore sau zile) în succesiunea celor două cereri, instanţa nu poate sancţiona nerespectarea unui termen inexistent.
2. Dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 definesc „cazurile bine justificate" ca acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Definiţia astfel redată nu are înţelesul că acele „împrejurări" trebuie să se refere direct la actul atacat, ci, dimpotrivă, sugerează că ele pot rezulta din situaţii de fapt multiple, dar că trebuie să aibă ca efect naşterea unei îndoieli asupra legalităţii actului.
Aşa fiind, în speţă nu este inadmisibil şi nici nelegal ca îndoiala asupra ordinului în cauză să rezulte dintr-o hotărâre judecătorească ce a statuat nelegalitatea unei proceduri de achiziţie publică în urma căreia reclamantei îi fusese modificat obiectul licenţei pentru serviciul public de salubrizare, pierzând lucrările/prestaţiile dobândite pentru Sectorul 1 al Capitalei.
Instanţa de fond investită cu cererea de suspendare nici nu a contestat atribuţiile, ce decurg din lege, ale recurentei, ci, a constatat, la prima vedere, că măsura de modificare a licenţei – prin restrângerea ei – îşi pierduse suportul faptic care a generat-o.
3. Îndeplinirea condiţiilor legale de suspendare a executării actului, astfel cum sunt ele descrise în art. 14 art. 2 din Legea nr. 554/2004, prevalează asupra efectelor colaterale pe care măsura suspendării le-ar produce, cu atât mai mult cu cât recurenta, ca autoritate de reglementare în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, are obligaţia legală de a lua, ulterior, toate măsurile – fie ele şi vremelnice, de a respecta principiului exclusivităţii.
Ceea ce interesează, din punct de vedere legal, este ca, până la a se statua asupra legalităţii în fond a actului, acesta să nu producă efecte păgubitoare, dacă aparenţa sa de nelegalitate este dovedită.
4. Paguba iminentă a fost în mod corect apreciată de instanţa de fond, atât în raport cu efectele păgubitoare pentru reclamantă produse prin restrângerea obiectului licenţei, cât şi cu cele vizând perturbarea activităţii /serviciului public de salubritate în sectorul 1 aspecte care nu pot fi înlăturate de o completare a obiectului licenţei pentru alte unităţi administrativ teritoriale care nu intră în discuţie în speţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.R.S.C.U.P. împotriva sentinţei civile nr. 2733 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1830/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1836/2009. Contencios → |
|---|
