ICCJ. Decizia nr. 1836/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1836/2009
Dosar nr. 543/32/200.
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 112 din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău a fost admisă în parte acţiunea reclamantului C.B. în contradictoriu cu D.G.F.P. Neamţ, a fost anulată Decizia nr. 290 din 17 iulie 2008 privind soluţionarea contestaţiei şi procesul-verbal de inspecţie nr. 7 din 16 iunie 2008 emise de pârâtă în privinţa sumei de 2690 lei imputată reclamantului. Au fost menţinute restul dispoziţiilor din actele contestate.
Instanţa de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în sumă de 100.000 lei ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că în urma inspecţiei fiscale dispusă la Administraţia Finanţelor Publice Roznov s-a constatat că un număr de 122 de debite în sumă de 11.038 lei sunt prescrise.
În privinţa reclamantului Comisia de inspecţie a reţinut că acesta este consilier superior cu atribuţii de colectare a debitelor din comunele Cândeşti şi Români, iar începând cu luna ianuarie 2004 reclamantul nu şi-a îndeplinit sarcina de colectare a creanţelor fiscale şi nu a informat în scris conducerea unităţii că un număr de 10 debite în sumă de 2.951 lei nu pot fi recuperate până la împlinirea termenului de prescripţie.
De asemenea, prin actul administrativ atacat s-a reţinut că reclamantul nu a efectuat un punctaj al debitelor înregistrate în dosarul fiscal al fiecărei persoane fizice cu cele din evidenţa informatizată şi nu a solicitat o situaţie centralizată a debitelor pe fiecare comună repartizată.
Inspecţia fiscală a mai reţinut că dosarele de urmărire silită nu au fost completate corespunzător cu elemente de identificare, titluri de creanţă, precum şi modalităţi de executare aplicate.
Instanţa de fond a constatat că, din examinarea rezultatelor inspecţiei fiscale dispuse şi a soluţiilor date în soluţionarea contestaţiilor formulate de reclamant, a rezultat o înrăutăţire a situaţiei reclamantului în propria cale de atac. Astfel, la prima inspecţie fiscală reclamantului i-a fost imputată suma de 2.823 lei pentru prescrierea unor creanţe, iar la cea de-a doua inspecţie fiscală, refăcută în urma contestaţiei administrative, reclamantul a fost găsit responsabil pentru prescrierea sumei de 2.951 lei. De asemenea, toate debitele imputate reclamantului au la bază titluri de creanţă datând dintr-o perioadă anterioară transferului acestuia la Administraţia Finanţelor Publice Roznov, iar lipsa titlurilor executorii nu-i poate fi imputată acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs D.G.F.P. Neamţ, solicitând modificarea ei, în parte, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant şi pentru suma de 2.690 lei.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, prima instanţă concluzionând în mod greşit că nu sunt întrunite elementele răspunderii materiale în sarcina reclamantului, întrucât acesta, în calitatea sa de inspector în cadrul Serviciului de colectare şi executare silită persoane fizice şi juridice, avea obligaţia să depună toate diligenţele pentru o cât mai bună administrare a creanţelor bugetare, inclusiv să aducă la cunoştinţa şefilor ierarhici eventualele nereguli, în vederea remedierii lor.
Astfel, susţine recurenta, la data când reclamantul C.B. a primit spre administrare creanţele bugetare din comunele Cândeşti şi Români, toate debitele figurau în evidenţa informatizată a unităţii fiscale, iar neîndeplinirea de către acesta a obligaţiei de a examina concordanţa evidenţei fiscale cu situaţia faptică şi de a informa şeful ierarhic despre eventualele nereguli a făcut imposibilă luarea măsurilor necesare pentru reconstituirea titlurilor de creanţă, în condiţiile stabilite prin O.M.E.F. nr. 1850 din decembrie 2004 privind registrele şi formularele financiar contabile, sau a altor măsuri legale de stingere a debitelor ori de întrerupere a prescripţiei executării silite.
În opinia recurentei, întrucât toate cele 10 debite imputate reclamantului, aparţinând unor debitori persoane fizice de pe raza comunelor Cândeşti şi Români, erau înregistrate în evidenţa fiscală, lipsa titlurilor executorii de la dosarul fiscal al debitorilor nu-l exonerează pe reclamant de răspunderea materială, în condiţiile în care acesta nu a întreprins nici o măsură pentru remedierea situaţiei şi nici nu a făcut dovada că respectivele titluri nu existau la dosarele de executare la data preluării celor două comune.
S-a susţinut, de asemenea, că titlurile de creanţă înregistrate în rolul mare nu s-au identificat şi în condica de intrare-ieşire deoarece o parte a arhivei Administraţiei Finanţelor Publice Roznov a fost distrusă în incendiul care a avut loc la data de 24 august 2005, iar între neîndeplinirea sarcinilor de încasare a debitelor de către reclamant şi prejudiciul cauzat există un raport de cauzalitate, raportat la aspectele învederate şi în faţa instanţei de fond respectiv:
- urmare ştergerii involuntare a unor informaţii în programul de pe calculator, reclamantul a primit sarcina să inventarieze în teren persoanele care apar cu debite, să completeze dosarele fiscale cu titlurile de creanţă şi cu datele de identificare ale acestora şi să încaseze la bugetul consolidat al statului sumele datorate;
- nu a urmărit modul de descărcare a chitanţelor de încasare în Rolurile unice, în evidenţa pe calculator şi nu a făcut punctajele între debitele înregistrate în evidenţa informatizată pe plătitori şi cele din dosarele fiscale ale persoanelor fizice de pe raza sa de activitate;
- nu a întocmit un centralizator al debitelor datorate de persoanele fizice din sectoarele gestionate şi nu a stabilit dacă soldul din evidenţa fiscală corespunde cu cel din centralizator, deşi a primit sarcină expresă în acest sens de la conducerea societăţii;
- din lipsă de profesionalism şi neglijenţă a acceptat să preia o activitate cu probleme, conform susţinerilor sale, nesocotindu-şi propria obligaţie de a solicita preluarea debitelor pe bază de proces verbal şi de inventariere prin confruntare cu evidenţele informatice sau scrise, după caz.
Intimatul-reclamant C.B. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât nu poate fi răspunzător pentru deficienţele datorate proastei organizări a activităţii Administraţiei Finanţelor Publice Roznov, prima instanţă concluzionând în mod corect că se impune anularea actelor contestate pentru debitele în valoare de 2.690 lei, în privinţa cărora situaţia reţinută prin Decizia nr. 166/2008 nu s-a schimbat.
A susţinut, de asemenea, că pretinsele obligaţii ce i-ar fi revenit pentru remedierea situaţiei erau imposibil de realizat, întrucât la data preluării respectivei activităţi nu existau dosare de urmărire sau dosare fiscale pentru persoane fizice, actele nu erau ordonate în niciun fel, evidenţa informatizată era atât de încărcată de erori, încât era nerelevantă şi nu avea acces la cele două calculatoare existente în dotare decât un timp foarte limitat, insuficient pentru a puncta mii de acte înregistrate.
Analizând actele dosarului, motivul de recurs invocat şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Prin Decizia nr. 290 din 17 iulie 2008, D.G.F.P. Neamţ a respins contestaţia formulată de dl. C.B. împotriva procesului-verbal nr. 7 din 16 iunie 2008 întocmit de Compartimentul de audit intern şi înregistrat la Administraţia Finanţelor Publice Roznov sub nr. 5588 din 16 iunie 2008, prin care s-a propus ca suma de 2.951 lei reprezentând debite prescrise, aferente comunelor Cândeşti şi Români, să-i fie imputată acestuia.
Pentru a decide astfel, organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut că nu au fost aduse argumente, nu s-au prezentat documente şi nici nu s-au invocat prevederi legale de natură să combată constatările organului de inspecţie.
Sesizată fiind cu acţiunea în contencios administrativ prin care reclamantul a solicitat anularea acestei decizii şi plata daunelor morale în cuantum de 100.000 lei, prima instanţă a reţinut în mod corect ca fiind relevantă pentru justa soluţionare a cauzei împrejurarea că procesul-verbal contestat a fost întocmit în urma refacerii controlului fiscal de către alte organe de inspecţie decât cele care au întocmit procesul-verbal de inspecţie nr. 1742 din 12 februarie 2008, desfiinţat prin Decizia nr. 166 din 3 aprilie 2008 a D.G.F.P. Neamţ, care aveau obligaţia să ţină cont de prevederile în vigoare şi de aspectele reţinute prin respectiva decizie, astfel cum s-a dispus prin art. 2 al acesteia.
Prin Decizia nr. 166 din 3 aprilie 2008 s-a reţinut că prin fişele postului din 14 iulie 2005 şi 20 septembrie 2007 contestatorului nu i-au fost specificate atribuţii de operare în programele informatice VENIS şi GOTICA, începerea măsurilor de executare silită pentru debitele în sumă totală de 8.260 lei, din care acesta a fost făcut responsabil pentru suma de 2.823 lei, nu s-a putut realiza datorită inexistenţei fizice a titlurilor de creanţă, iar existenţa cazului fortuit, şi anume incendiul produs la sediul Administraţiei Finanţelor Publice Roznov, precum şi mutarea personalului la sediul D.G.F.P. Neamţ au fost cauzele care au împiedicat finalizarea dispusă prin dispoziţia nr. 3938 din 30 iunie 2005.
A concluzionat organul de soluţionare a respectivei contestaţii că pentru debitele în discuţie nu s-a făcut dovada existenţei dreptului Administraţiei Finanţelor Publice Roznov asupra creanţei, prin titluri de creanţă, sarcina probei în privinţa existenţei prejudiciului revenind celui prejudiciat, iar petentul ar fi încălcat legea şi implicit atribuţiile de serviciu dacă ar fi întreprins măsuri de executare silită în lipsa titlurilor de creanţă.
Ori, cum situaţia reţinută prin Decizia nr. 166/2008 nu s-a schimbat, pârâta nefăcând dovada existenţei titlurilor de creanţă devenite titluri executorii, ca de altfel nici a predării acestora către reclamant la data preluării activităţii respective, prima instanţă a concluzionat în mod corect că se impune anularea actelor contestate pentru suma de 2.690 lei, aferentă unor debite pentru care nu există titluri executorii, precum şi celor două situaţii pentru care, prin Decizia nr. 166/2008, s-a reţinut existenţa cazului fortuit.
Reţinând, faţă de cele expuse, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incident în cauză motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Neamţ împotriva sentinţei nr. 112 din 17 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1833/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1842/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
