ICCJ. Decizia nr. 1842/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1842/2009
Dosar nr. 572/42/2008
Şedinţa publică din 31 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 230 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti a fost declinată competenţa desoluţionare a acţiunii formulate deSC M.S.C. SRLîn contradictoriu cuConsiliul Judeţean Buzău prin A.J.T. Buzău, A.R.R. Bucureşti, A.S.S.I.şi SC V.T. SRL, în favoarea Tribunalului Buzău.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut căobiectul acţiunii de faţă este anularea Hotărârii nr. 112/2008 emisăde Comisia Paritară pentru Atribuirea traseelor cuprinse înProgramul de Transport Public de Persoane în Sistem Judeţean, act administrativ emis de o autoritate publică judeţeană, competenţa materială de soluţionare a acţiunii aparţine tribunalului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.R.R. solicitând modificarea ei în sensul respingeriiexcepţiei de necompetenţă materială aCurţii de Apel Piteşti şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare acestei instanţe.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită adispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale OUG nr. 73/2007 şi HG nr. 625/1998,cu modificările şi completările ulterioare, admiţându-se în mod greşit excepţia necompetenţei materiale, în condiţiile în care, în virtutea principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, reclamanta a înţelessă chemeîn judecată şi instituţii publice centrale,solicitând şi anularea parţială a procedurii de atribuire a licenţelor în privinţa a două trasee judeţene, procedură organizată de o astfel de instituţie, respectiv A.S.S.I. , autoritate care lucrează în regim de putere publică.
A precizat, de asemenea, faptul că procedura de atribuire a unui traseu judeţean constă în atribuirea, în sistem electronic, a acestuia în cadrul unei şedinţe de atribuire organizată de A.S.S.I., în temeiul OUG nr. 73/2007, uniculact administrativ fiind rezultatele acestei atribuiri.
Hotărârea comisiei paritare nr. 112 din 19 iunie 2008, indicată de reclamanta-intimată în precizarea de acţiune, reprezintă în realitate doar un efect al respectivului act administrativ unilateral, comisia paritară neavând ca atribuţie stabilirea rezultatelor procedurii de atribuire şi a câştigătorilor participanţi la atribuirile publice.
Aceste comisii, susţine recurenta, sunt entităţi fără personalitate juridică, ce desfăşoară o activitate temporară, la convocarea autorităţii judeţene de transport înfiinţată de consiliilejudeţene, materializând exclusiv rezultatele atribuirii, întrucât legiuitorul nu le-a conferit competenţa de a emite acte în regim de putere publică.
Recursul este fondat.
Examinând acteledosarului şi criticilerecurentei, prin prisma dispoziţiilorlegale incidente în cauză, Înalta Curtereţine că hotărârea atacată a fost dată cuaplicarea greşită a legii, în sensul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate.
Din interpretarea sistematică a regulilor de procedură civilă în materie de competenţă rezultă anumite principii, între care şi acela potrivit căruia competenţa instanţei estesubiectivă prinactul de investire.
Prin urmare, obiectiv, competenţa de atribuire şi competenţa teritorială a instanţelor judecătoreşti sunt predeterminate de lege, pe baza unor criterii generale şi impersonale însă, subiectiv, individualizarea instanţei se realizează princererea de chemare în judecată, ca elemental acţiunii civile.
Una din consecinţele ce decurg din acest principiu este aceea că pentru verificarea competenţei instanţei nu interesează momentul stabilirii situaţiei juridice dintre părţi, ci acela alintroducerii cererii de chemare în judecată, ca urmare a degenerării unei anumite situaţii într-o stare conflictuală susceptibilă de rezolvare numai prin mijlocirea instanţei.
În speţă, prin cererea introductivă de instanţă reclamanta SC M.S.C. SRLa chemat în judecată A.R.R., instituţie publică centrală şi Consiliul Judeţean Buzău, A.J.T., solicitând admiterea cererii şi anularea parţială a procedurii deatribuire a două trasee judeţene de transport, iarla termenul dejudecată din 24 septembrie 2008, când au fost depuse şiprecizări la acţiunea introductivă, la cererea acesteia aufost introduse în cauză în calitate depârâte A.S.S.I., autoritate care lucrează în regim de putere publică şi, respectiv, SC V.T. SRL, declaratăcâştigătoare în urma licitaţiei.
Este real faptul că prin respectivele precizări reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 112 din 19 iunie 2008 a Comisiei Paritare pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transportpublic de persoane în sistem judeţean, din conţinutul acestora rezultând însă că s-a contestat modalitatea de desfăşurare a procedurii de atribuire şi de atribuire a punctajelor, invocându-senerespectarea criteriilor prevăzute de lege în acestsens.
În aceste condiţii, în considerarea principiului rolului activ al judecătorului consacrat prin art. 129 C. proc. civ., instanţa era datoare să stăruiepentru determinarea cu exactitate a obiectului cererii de chemare în judecată, ţinând seama şi de natura dreptuluipretins vătămat, de scopul urmărit prin exercitarea acţiunii şi de dispoziţiile legale incidente în materia autorizării şi organizării transporturilor rutiere, atrăgând atenţia reclamantei asupra obligaţiilor procedurale ce-i revin în acest sens.
Real este şi faptul că potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 92/2007 consiliile judeţene sunt obligate să înfiinţezeautorităţi judeţene de transport persoane prin caresă organizeze şi să reglementeze prestarea serviciului public de transport public de persoane între localităţile judeţului, cum a reţinutinstanţa de fond.
Traseele cuprinse în programele de transport judeţene se atribuie însă, în sistem electronic, în cadrul unei şedinţe de atribuire organizată în conformitate cuprevederileOUG nr. 73/2007 de A.S.S.I. , autoritate care lucrează în regim de putere publică, actul administrativ producător deefecte juridice sub aspectul acestei atribuirineputând fi altul decât cel care conţine rezultatele atribuirii stabilite de această autoritate.
Ordinul nr. 353/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 92/2007 nu a conferit comisiilor paritare înfiinţate prin hotărâri aleConsiliilor judeţene, ca entităţi fără personalitate juridică ce desfăşoară o activitate temporară, atribuţii privind stabilirea rezultatelor procedurii de atribuire şi acâştigătorilorparticipanţi la licitaţie şi nici competenţa de a emite acte în regim de putere publică, ci numai peaceea de a materializa, prin hotărâre, exclusiv rezultatele atribuirii electronice comunicate de organizatorulşedinţei de atribuire.
Prin urmare, hotărârea nr. 112 din 19 iunie 2008 a Comisiei Paritare constituite prin hotărâre a Consiliului Judeţean Buzău, care a materializat rezultatele licitaţiei electronice şi a cărei valabilitate încetează la data soluţionăriicontestaţiei formulată de reclamante, în condiţiile admiterii acesteia, modificării rezultatului licitaţiei şi declarării contestatorului câştigător, astfel cum se prevede prin art. 1 alin. (2),nu constituie un act administrativ în sensulart. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, cum greşit a reţinut instanţa de fond.
Faţă de cele expuse, având în vedere şi susţinerile reclamantei-intimate în sensul că nu a înţeles să renunţe la cererea de anulare parţială a procedurii de atribuireîn sistem electronic, precizările în discuţie fiindfăcute în completarea cererii iniţiale, motivat defaptul că a fost emis şi un act subsecvent care a materializat rezultatele respectivei proceduri, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, modificândsentinţa atacată în sensul respingerii excepţieide necompetenţă materială a Curţii de ApelPloieşti, cu consecinţa trimiterii cauzei spre competentă soluţionare respectivei instanţe, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinţei nr. 230 din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţiacomercială, de contencios administrativ şi fiscal
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge excepţiade necompetenţă materială a Curţii de ApelPloieşti.
Trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de ApelPloieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1836/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1849/2009. Contencios → |
|---|
