ICCJ. Decizia nr. 1943/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1943/2009
Dosar nr. 5895/2/2008
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 octombrie 2008, reclamantul Ţ.N. a solicitat obligarea pârâţilor M.I.R.A.M.E.F., la plata sumelor cuvenite cu titlu de primă de concediu, corespunzătoare anilor 2002 şi 2003, actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective.
În motivarea cererii s-a arătat că, prin OG 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, aprobată prin Legea 353/2003 s-a prevăzut, în cuprinsul dispoziţiilor art. 37 alin. (2) că, la plecarea în concediul de odihnă, poliţistul primeşte primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară.
Prin art. 9 alin. (7) din Legea 507/2003, art. 8 alin. (7) din Legea 511/2004, respectiv art. 5 alin. (5) din Legea 379/2005 aplicarea dispoziţiilor privind acordarea primei de concediu pe anii 2004, 2005 şi 2006 a fost suspendată, intrând sub incidenţa acestor dispoziţii şi art. 37 alin. (2) din OG 38/2003.
Apreciază reclamantul că, măsura suspendării acordării primei de concediu, a afectat doar exerciţiul dreptului, nu şi existenţa acestuia, întrucât un drept prevăzut de lege încetează doar prin abrogare, care în speţă nu s-a produs, până la data introducerii cererii, astfel încât aceste drepturi există în prezent, iar garantarea realizării lor este conformă cu principiul constituţional al garantării realizării drepturilor legal acordate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 41 şi art. 53 din Constituţia României, OG 38/2003, Legea 360/2002, art. 911 din Legea 188/1999, art. 56 şi art. 64 din Legea 24/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3052 din 11 noiembrie 2008, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii la plata către reclamant a sumelor cuvenit cu titlu de primă de concediu aferente anilor 2002 – 2003, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în temeiul prevederilor art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003, suspendarea exerciţiului dreptului neechivalând cu stingerea lui, ci având drept efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exerciţiul său.
Pentru repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin devalorizarea monedei naţionale, s-a apreciat că este necesară actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie.
Împotriva sus menţionatei sentinţe au declarat recurs, atât pârâtul M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) cât şi pârâtul M.E.F. (în prezent M.F.P.), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului Ţ.N., ca neîntemeiată.
Atât recurentul M.A.I., cât şi recurentul M.F.P. au invocat ca prim motiv de recurs, în principal, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, criticând soluţia primei instanţe şi pe fond, pentru motiv de nelegalitate.
Recursurile se vor admite, în sensul şi pentru considerentele care vor expuse în continuare.
Astfel, prin întâmpinarea depusă la filele 15-16 dosar fond, pârâtul M.I.R.A. a invocat în faza judecăţii în primă instanţă excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivată, în principal, de faptul că reclamantul are calitatea de funcţionar public cu statut special în cadrul I.N.E.P. – autoritate publică ce are, în fapt, calitate procesuală pasivă în cauză.
Prima instanţă a pronunţat sentinţa atacată, omiţând să analizeze această excepţie, încălcând normele procedurale şi dreptul la apărare al părţii.
Având în vedere că, prin această omisiune de a se pronunţa asupra unui mijloc de apărare, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi pentru a nu frustra părţile de o cale de atac, în temeiul prevederilor art. 313 C. proc. civ., recursurile se vor admite, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru ca aceasta să analizeze excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, precum şi celelalte aspecte invocate ca motive de recurs pe fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii M.E.F. (în prezent M.F.P.) şi M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) împotriva sentinţei civile nr. 3052 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1942/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1954/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
