ICCJ. Decizia nr. 1871/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1871/2009
Dosar nr. 1986/2/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 31 martie 2008, reclamanţii C.L.C. şi C.M.A. au solicitat obligarea pârâţilor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Guvernul României, Cancelaria Primului-Ministru să procedeze la trimiterea dosarului nr. 18827/CC/2006 la evaluator sau la societatea de evaluatori în vederea întocmirii raportului de evaluare şi să emită Decizia pentru titlul de despăgubire în conformitate cu dispoziţia nr. 157 din 24 octombrie 2006 emisă de Primăria comunei Găgeşti, judeţul Vaslui.
Reclamanţii au solicitat de asemenea obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 RON pentru daunele cauzate prin refuzul de soluţionare a dosarului lor şi de a emite Decizia reprezentând titlul de despăgubire, obligarea la plata de daune cominatorii în sumă de 100 RON/zi de întârziere până la soluţionarea efectivă a dosarului şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin dispoziţia nr. 157 din 24 octombrie 2006 a Primăriei comunei Găgeşti, judeţul Vaslui s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul construcţie preluat abuziv şi care a fost demolat total.
Reclamanţii au învederat că deşi această propunere a fost înaintată autorităţilor pârâte şi înregistrată în dosarul nr. 18827/CC din 23 iunie 2006, nu s-a iniţiat procedura administrativă de acordare a despăgubirilor, prin analizarea dosarului şi transmiterea spre evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare şi a titlului de despăgubire.
Pârâtul Guvernul României, Cancelaria Primului-Ministru a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că, în baza art. 6 alin. (1) din OUG nr.25/2007 s-a înfiinţat A.N.R.P., ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor, prin preluarea activităţii A.N.R.P., structură fără personalitate juridică din cadrul Cancelariei Primului –Ministru, care s-a desfiinţat.
Prin sentinţa civilă nr. 2776 din 22 octombrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Cancelaria Primului –Ministru, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Instanţa de fond a constatat că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Cancelariei Primului-Ministru, care nu are atribuţii în analizarea dosarelor şi în emiterea titlurilor de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, fiind desfiinţată prin OUG nr. 25/2007 A.N.R.P., care funcţiona în subordinea sa ca structură fără personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că dosarul nr. 18827/CC/2006 nu este complet şi din acest motiv nu a fost soluţionat prin trimiterea la evaluator şi emiterea titlului de despăgubire solicitat de reclamanţi.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamanţii, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii au susţinut că instanţa de fond a respins neîntemeiat cererea lor de amânare a judecării cauzei formulată la 22 octombrie 2009 şi a judecat dosarul la termenul respectiv, fără a le comunica înscrisurile depuse de celelalte părţi şi fără discutarea în contradictoriu a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Cancelariei Primului-Ministru.
Recurenţii au criticat soluţia dată pe fondul cauzei, arătând că au fost greşit însuşite apărările Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor privind necesitatea completării dosarului nr. 18827/CC/2006, deşi din probatoriul administrat a rezultat depunerea întregii documentaţii în conformitate cu dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi ale HG nr. 1095/2005.
Din acest motiv, recurenţii au susţinut că măsura de restituire a dosarului lor în vederea completării la Primăria comunei Găgeşti se dovedeşte a fi neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât legea nu prevede o astfel de atribuţie în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi dimpotrivă, în etapa evaluării, există posibilitatea completării dosarului cu noi înscrisuri necesare pentru evaluarea corectă a imobilului, dar numai la solicitarea evaluatorului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a soluţionat cauza la termenul din 22 octombrie 2008 cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului de apărare al recurenţilor-reclamanţi, deoarece a respins întemeiat cererea lor de amânare a judecăţii, constatând că nu a fost motivată şi nici dovedită. De asemenea, instanţa de fond a apreciat corect că nu se impune amânarea cauzei pentru comunicarea înscrisurilor anexate la notele scrise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dat fiind că acestea au fost depuse de recurenţii-reclamanţi în dosarul pentru acordarea despăgubirilor şi nu reprezentau acte noi.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, Cancelaria Primului-Ministru, se constată că aceasta a fost invocată prin întâmpinarea comunicată părţilor de la primul termen acordat în cauză, 25 iunie 2008, astfel că recurenţii-reclamanţi au avut posibilitatea să formuleze apărări şi deci prin modul de soluţionare a excepţiei respective nu au fost încălcate drepturile lor procedurale.
Critica formulată în cel de-al doilea motiv de recurs este întemeiată, constatându-se că acţiunea recurenţilor-reclamanţi îndeplineşte în parte condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul vătămării dreptului lor recunoscut de Legea nr. 247/2005 prin refuzul intimatei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a proceda la soluţionarea dosarului de acordare de despăgubiri înregistrat sub nr. 18827/CC/2006.
Din actele dosarului, rezultă că notificarea nr. 616/2001 prin care recurenţii-reclamanţii au solicitat acordarea de despăgubiri pentru construcţiile situate în comuna Găgeşti, judeţul Vaslui a fost soluţionată printr-o primă dispoziţie nr. 166 din 2 decembrie 2005 emisă de Primăria comunei Găgeşti, în calitate de entitate notificată şi transmisă la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrată sub nr. 18827/CC/2006.
Prin actul administrativ sus-menţionat s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului – construcţie pentru motivul că a fost demolat şi s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Cu adresa nr. 698674 din 9 octombrie 2006, A.N.R.P. a comunicat Primăriei comunei Găgeşti că este necesară emiterea unei noi dispoziţii pe numele recurenţilor-reclamanţi, în calitate de persoane îndreptăţite, dat fiind că, din analiza dosarului transmis a rezultat că dispoziţia nr. 166 din 2 decembrie 2005 a fost emisă pe numele executorului judecătoresc, care nu este beneficiarul măsurilor reparatorii propuse.
Primăria comunei Găgeşti a emis o nouă dispoziţie cu nr. 157 din 24 octombrie 2006 pe numele persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii şi în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a procedat la transmiterea acesteia la A.N.R.P. la data de 30 octombrie 2006, în vederea desfăşurării etapelor ulterioare prevăzute de aceeaşi lege pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (4)-(7) din Legea nr. 247/2005, după primirea dispoziţiei emise de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, însoţită de întreaga documentaţie aferentă acesteia, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor procedează la analizarea dosarelor în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, apoi va centraliza dosarele în care a fost respins întemeiat cererea de restituire în natură şi va proceda la transmiterea lor către evaluator sau societatea de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale, raport care va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire, iar în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea titlului de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În cauză, se constată că intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a respectat aceste dispoziţii legale, deoarece nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi revin în fiecare etapă a procedurii administrative după înregistrarea dosarului nr. 18827/CC/2006 şi după primirea de la Primăria comunei Găgeşti a noii dispoziţii nr.157 din 24 octombrie 2006 emise pe numele recurenţilor-reclamanţi, în calitate de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii.
Astfel, se reţine că, de la data transmiterii noii dispoziţii, 30 octombrie 2006 şi până la formularea prezentei acţiuni, 31 martie 2008, comisia intimată nu a întreprins nici o măsură pentru soluţionarea dosarului nr. 18827/CC/2006 şi pe parcursul judecării cauzei, la 17 iunie 2008 a solicitat Primăriei comunei Găgeşti completarea documentaţiei şi emiterea unei noi dispoziţii, întrucât dispoziţia nr. 166/2005 a fost greşit întocmită pe numele executorului judecătoresc.
Instanţa de fond nu a examinat conţinutul acestei adrese în raport de celelalte înscrisuri depuse în cauză şi din care rezultă în mod neechivoc că dosarul nr. 18827/CC/2006 a parcurs deja etapa analizei de către Secretariatul Comisiei Centrale în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi că, urmare acestei analize, s-a constatat necesitatea emiterii unei noi dispoziţii pe numele recurenţilor-reclamanţi, astfel cum s-a consemnat în adresa nr.698674 din 9 octombrie 2006 întocmită de A.N.R.P.
Prin această adresă s-a solicitat Primăriei comunei Găgeşti numai emiterea unei noi dispoziţii pe numele persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii, fără a se constata lipsa documentelor necesare pentru stabilirea şi acordarea despăgubirilor, astfel cum neîntemeiat s-a consemnat în adresa nr. 18827/CC din 17 iunie 2008, fără a se avea în vedere că a fost deja executată măsura de emitere şi comunicare a noii dispoziţii încă de la data de 30 octombrie 2006.
În consecinţă, au fost greşit însuşite apărările comisiei intimate privind refuzul justificat de soluţionare a dosarului de despăgubire înregistrat de recurenţii-reclamanţi, în condiţiile în care aceştia au dovedit depunerea întregii documentaţii solicitate, conform rezultatului analizei care a stat la baza adresei nr. 698674 din 9 octombrie 2006.
Constatând refuzul nejustificat al comisiei intimate de a aplica prevederile Legii nr. 247/2005 prin soluţionarea dosarului nr. 18827/CC/2006, în sensul parcurgerii etapelor ulterioare analizării dosarului pentru evaluarea şi stabilirea despăgubirilor cuvenite recurenţilor-reclamanţi, Înalta Curte va admite prezentul recurs şi va casa hotărârea atacată, urmând ca pe fond, să admită în parte acţiunea.
În baza art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se va dispune obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluţioneze dosarul reclamanţilor înregistrat sub nr. 18827/CC din 23 iunie 2006 şi să-l înainteze către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Cererea de obligare a pârâtei la emiterea titlului de despăgubire se dovedeşte a fi prematură în raport de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 247/2005, care prevăd că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Cererile privind plata de despăgubiri şi de daune cominatorii vor fi respinse ca neîntemeiate, constatându-se că recurenţii-reclamanţi nu au dovedit susţinerile invocate pentru acordarea sumelor pretinse şi nu au criticat în recurs soluţia instanţei de fond care a respins cererile respective.
Pentru aceleaşi considerente, va fi respinsă şi acţiunea în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, Cancelaria Primului-Ministru ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă, astfel cum s-a constatat în hotărârea atacată, iar recurenţii- reclamanţi nu au declarat recurs împotriva soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.L.C. şi C.M.A. împotriva sentinţei civile nr. 2776 din 22 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii C.L.C. şi C.M.A.
Obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să soluţioneze dosarul reclamanţilor înregistrat sub nr. 18827 din 23 iunie 2006 şi să-l înainteze către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Respinge celelalte cereri ca neîntemeiate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1868/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1872/2009. Contencios → |
|---|
