ICCJ. Decizia nr. 1954/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1954/2009
Dosar nr. 3973/40/2008
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 noiembrie 2008, Tribunalul Botoşani, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a sesizat Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 1025/2006, art. 3 alin. (1) şi a OUG nr. 148/2005 – art. 1 şi art. 6 alin. (1), invocată de reclamanta P.D., în contradictoriu cu pârâta D.M.P.S. Botoşani.
În susţinerea excepţiei de nelegalitate, reclamanta P.D. a arătat că dispoziţiile legale contestate vin în contradicţie flagrantă cu normele constituţionale, în sensul că generează tratamente discriminatorii pentru persoane aflate în situaţii identice, respectiv între copiii proveniţi dintr-o naştere concomitentă (gemeni, tripleţi) şi cei rezultaţi dintr-o naştere simplă.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 25 din 6 februarie 2009, a admis excepţia de nelegalitate şi a constatat nelegalitatea art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, în raport cu OUG nr. 148/2005.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, având în vedere că normele metodologice prevăzute de art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, în raport cu OUG nr. 148/2005.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, având în vedere că normele metodologice prevăzute de art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006 sunt în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, completând în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară, deoarece definiţia stabilită pentru naştere, ca element de referinţă pentru acordarea indemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fără o justificare obiectivă.
Împotriva sentinţei nr. 25 din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal atât A.J.P.S. Botoşani cât şi D.M.P.S. a judeţului Botoşani, prin care s-a solicitat, de către prima recurentă, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate ca fiind netemeinică şi pe fond admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.J.P.S. Botoşani şi respingerea excepţiei de nelegalitate, şi, de către recurenta D.M.P.S. a judeţului Botoşani, admiterea căii de atac, casarea sentinţei atacate şi pe fond respingerea cererii de chemare în judecată.
A învederat recurenta A.J.P.S. Botoşani, prin motivele de recurs, în primul rând, că faţă de obiectul acţiunii – constatarea nelegalităţii unor dispoziţii dintr-o hotărâre de guvern – nu are calitate procesuală pasivă. Pe fond, recurenta a considerat că excepţia de nelegalitate invocată de reclamantă este neîntemeiată, întrucât din coroborarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 cu prevederile art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ rezultă indubitabil că în intenţia legiuitorului a fost stabilirea indemnizaţiei lunare în funcţie de numărul de naşteri şi nu după numărul de copii rezultaţi din fiecare naştere. S-a mai arătat că, practic, indemnizaţia este un substitut al salariului iar faptul că în discuţie sunt gemeni nu conduce la ideea că titularul dreptului ar fi beneficiat de două salarii, respectiv două indemnizaţii de înlocuire a salariilor.
Recurenta D.M.P.S. a judeţului Botoşani a arătat de asemenea, că prin raportare la obiectul acţiunii, nu are calitatea procesuală pasivă în cauză şi că, în situaţia în care se va aprecia că această calitate subzistă, ea aparţine începând cu data de 1 noiembrie 2008 A.J.P.S. Botoşani. Pe fondul excepţiei de nelegalitate recurenta a precizat că aceasta este neîntemeiată, cu acelaşi argument rezultând din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005: intenţia legiuitorului a fost aceea de stabilire a indemnizaţiei lunare în funcţie de numărul de naşteri şi nu după numărul de copii rezultaţi din fiecare naştere.
La termenul de judecată de azi, instanţa de recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a invocat din oficiu motivul de ordine publică referitor la necitarea în cursul judecăţii în primă instanţă a emitentului actului administrativ unilateral cu caracter normativ cu privire la care s-a ridicat excepţia de nelegalitate, şi a pus acest motiv în dezbaterea părţilor.
Examinând cu prioritate, prin raportare la dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., motivul de ordine publică invocat de instanţa de recurs din oficiu, se constată că acesta este întemeiat, astfel că se va dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) – alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza.
Instanţa de contencios administrativ se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate, cum dispune expres art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului actului administrativ la care se referă excepţia de nelegalitate.
Astfel, instanţa de fond investită cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate este obligată să dea eficienţă dispoziţiilor art. 85 şi următoarele C. proc. civ., în sensul citării emitentului actului administrativ atacat prin intermediul acestei excepţii, în această modalitate dându-se eficienţă imperativului respectării a două dintre principiile fundamentale ale procesului civil, anume cel al contradictorialităţii şi cel al dreptului la apărare.
Or, în cauză, soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, invocată de reclamanta P.D., s-a făcut fără ca prima instanţa, pe parcursul judecăţii excepţiei, să procedeze la citarea emitentului actului administrativ unilateral cu caracter normativ atacat pe această cale, anume a Guvernului României.
În aceste condiţii, fiind necesar ca hotărârea pronunţată în cauză să fie opozabilă autorităţii publice emitente a actului administrativ atacat pe cale excepţiei de nelegalitate, se va dispune - în temeiul dispoziţiilor art. 304 punctul 5, art. 312 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., precum şi a prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în vederea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, admiterea recursurilor declarate de pârâtele A.J.P.S. Botoşani şi D.M.P.S. Botoşani, casarea sentinţei civile nr. 25 din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele A.J.P.S. Botoşani şi D.M.P.S. Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 25 din 6 februarie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1943/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1958/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
