ICCJ. Decizia nr. 1877/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1877/2009
Dosar nr. 7871/2/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 noiembrie 2007, reclamantul M.C. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor solicitând anularea refuzului de acordare scutire taxe vamale, ce i-a fost comunicat cu adresa nr. 39795 din 13 februarie 2007 şi obligarea pârâtei de a emite o autorizaţie de import definitiv în România pentru toate bunurile sale de uz personal, din New York, în regim de scutire de taxe vamale.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în mod greşit s-a considerat ca dată a stabilirii sale în România, 17 februarie 2005, şi în raport de care în 12 luni ar fi putut beneficia de scutire de plata taxelor de import pentru bunurile de uz gospodăresc personal, întrucât operaţiunea de mutare de peste ocean este foarte complexă şi implică o serie de formalităţi care necesită timp. În plus, la revenirea în ţară, problemele grave familiale l-au împiedicat efectiv să se ocupe de acest transfer.
Prin sentinţa civilă nr. 1273 din 17 aprilie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, reţinând pentru aceasta că neacordarea acestei scutiri de la plata taxelor vamale, solicitată de reclamant, se justifică prin neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 Titlul 1 cap. 1 din Regulamentul CEE nr. 918 din 28 martie 1983, bunurile fiind declarate după expirarea termenului de 12 luni de la momentul stabilirii în România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În acest sens recurentul a susţinut că data stabilirii sale în România a fost greşit apreciată ca fiind 17 februarie 2005, în condiţiile în care adresa de înştiinţare i-a fost comunicată la 30 septembrie 2005.
Nici eliberarea cărţii de identitate la 31 martie 2006 nu poate fi asimilată cu data stabilirii definitive în România, operaţiunea de mutare în sine fiind extrem de complexă, necesitând timp.
Adăugând la aceasta şi problemele familiale (boala şi moartea surorii sale la 22 mai 2006) rezultă cu evidenţă imposibilitatea efectivă de a se fi încadrat în cele 12 luni.
În fine, recurentul a mai susţinu că solicitarea sa cu privire la acordarea scutirii de taxe vamale pentru bunurile de uz personal, la 11 iulie 2007, când România era deja membru al Comunităţii Europene, în mod firesc îi dau dreptul de a beneficia de dispoziţiile comunitare.
Recursul nu este fondat.
Cu adresa nr. 411/8367 din 30 septembrie 2005, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală de Paşapoarte a confirmat că M.C. şi-a stabilit domiciliul în România la 17 februarie 2005.
Împrejurarea că această adresă a fost comunicată recurentului la 30 septembrie 2005, nu poate avea relevanţă sub aspectul confirmării momentului stabilirii în România, atâta timp cât reclamantul însuşi a solicitat acordarea acestui drept la 17 februarie 2005, iar eliberarea cărţii de identitate la 31 martie 2005 a confirmat în fapt încuviinţarea cererii.
Astfel fiind şi cum reglementările în vigoare la momentul respectiv, cu privire la categoriile de bunuri scutite de la plata datoriilor vamale, respectiv OG nr. 59/2003, prevedeau că această scutire era acordată numai pentru bunurile personale introduse pe o perioadă de 12 luni de la data stabilirii domiciliului sau reşedinţei pe teritoriul României, în mod corect s-a apreciat că recurentul nu putea beneficia de această dispoziţie, având în vedere şi faptul că cererea de scutire a fost formulată la 11 iulie 2007.
Împrejurarea că după 1 ianuarie 2007, în România de aplică în domeniul politicilor vamale, Regulamentul CEE nr. 918/1983, privind instituirea unui regim comunitar de scutire de drepturi vamale, nu susţine cererea reclamantului, întrucât termenul în care se poate solicita această facilitate (12 luni) se raportează la momentul stabilirii domiciliului în teritoriul vamal comunitar.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I.C. împotriva sentinţei civile nr. 1273 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1872/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1879/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
