ICCJ. Decizia nr. 1881/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1881/2009
Dosar nr. 514/2/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 24 ianuarie 2008 şi precizată ulterior, la 20 mai 2008, reclamantul R.A.E. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, Direcţia Medicală şi Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central (S.M.C.) solicitând anularea deciziei A 6364 din 12 decembrie 2007 emisă de S.M.C. prin care i s-a aplicat sancţiunea disciplinară cu mustrare scrisă şi suspendarea aplicării acesteia în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că a sesizat în mai multe rânduri, managementul defectuos al conducerii spitalului şi care a influenţat negativ şi activitatea Secţiei de endocrinologie pe care o conduce. Drept consecinţă a fost sancţionat prin Decizia nr. 5118 din 8 octombrie 2007 cu mustrare scrisă.
La 12 decembrie 2007 i s-a aplicat o nouă sancţiune cu mustrare scrisă, comunicată cu adresa A 6364/1 pentru faptul de a nu fi informat la timp cu privire la incidentul reclamat de o pacientă, petrecut în noaptea de 06/07 decembrie 2007, precum şi pentru întârzierea la program în ziua de 10 decembrie 2007.
Nu numai că aceste pretinse abateri nu s-au dovedit, dar conducerea Spitalului cu care se află într-un conflict de notorietate a înţeles prin măsura luată să-i aplice două sancţiuni contrar dispoziţiilor art. 15 din RG 3.
Prin sentinţa civilă nr. 1935 din 24 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat şi în fond, a admis acţiunea şi a anulat Decizia de sancţionare A 6364 din 12 decembrie 2007.
S-a reţinut pentru aceasta că faptele reţinute în sarcina reclamantului nu se confirmă, acesta informând telefonic la7 decembrie 2008 despre incidentul petrecut în Secţia de Endocrinologie în noaptea de 6/7 decembrie 2007 şi sesizând în acelaşi timp ofiţerul cu primele cercetări speciale după cum nu se confirmă nici întârzierea la serviciu pentru ziua de 10 decembrie 2007, în acest sens fiind declaraţiile a cel puţin 10 angajaţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Apărării pentru Direcţia Medicală şi Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila" susţinând că este lipsită de temei legal.
Astfel, recurentul a apreciat că în mod greşit instanţa fondului nu a luat în considerare toate înscrisurile depuse de pârâţi, cum ar fi raportul în care reclamantul intimata recunoaşte că faptele petrecute în noaptea de 6/7 decembrie 2007, se pot încadra în dispoziţiile art. 208-209 C. pen. situaţie în care, sesizarea comandantului trebuia făcută în scris.
Neprocedând astfel, reclamantul a încălcat de fapt Regulamentul disciplinei militare.
Greşit s-a reţinut că prin acelaşi act, s-ar fi aplicat reclamantului două sancţiuni „mustrare scrisă" şi „avertisment" întrucât din cuprinsul adresei A6364 din 12 decembrie 2007 rezultă cu evidenţă că singura sancţiune aplicată a fost „mustrare scrisă".
Atenţionarea din finalul acestei decizii cu privire la posibilitatea luării şi altor măsuri în condiţiile menţinerii aceleiaşi conduite, nu reprezintă un avertisment în sensul dispoziţiilor art. 46 din RG 3 şi cum greşit a fost apreciată de instanţă.
Recursul nu este fondat.
Cu adresa A 6364 din 12 decembrie 2007, conducerea Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila", a făcut cunoscut reclamantului, dr. R.A.E., şeful Secţiei Endocrinologie, că în conformitate cu dispoziţiile art. 47 din RG 3, ca urmare a săvârşirii unor abateri prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. b) şi lit. c) din acelaşi regulament, respectiv „neglijenţă sau superficialitate în îndeplinirea atribuţiilor" pentru comunicarea cu mare întârziere prin raport scris a evenimentului petrecut în noaptea de 6/7 decembrie 2007, în secţia de endocrinologie, precum şi „neîncadrarea în programul orar al unităţii" – respectiv întârzierea la program în ziua de 10 decembrie 2007, a fost sancţionat cu „mustrare scrisă".
În conformitate cu dispoziţiile art. 47 din RG 3 „mustrarea scrisă/verbală se aplică pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu care nu afectează esenţial atribuţiile fundamentale ale postului sau funcţiei".
Reclamantului-intimat i s-a aplicat această sancţiune pentru faptul de a nu fi raportat în scris comandantului unităţii, imediat, după evenimentul din noaptea de 6/7 decembrie 2007 petrecut în Secţia de Endocrinologie (respectiv despre dispariţia unei sume de bani şi a unui telefon mobil, sesizată de o pacientă).
Or, aşa cum rezultă din raportul A 6387 din 11 decembrie 2007 a lt. col. P.C., rezultă că acesta a fost informat despre incidentul menţionat, în dimineaţa zilei de 7 decembrie 2007 de către reclamant însuşi. Cât priveşte obligativitatea informării în scris a comandantului unităţii spitaliceşti s-a făcut dovada existenţei acesteia la 10 decembrie 2007.
Astfel fiind, legal şi temeinic, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a apreciat că nu s-a făcut dovada superficialităţii manifestată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în sensul dispoziţiilor art. 47 din RG 3 fiind evident că reclamantul a luat măsuri imediate pentru informarea ofiţerului de serviciu şi organelor abilitate să cerceteze evenimentul petrecut. Împrejurarea că această informare nu s-a produs printr-un raport scris încheiat în aceeaşi zi, nu constituie o încălcare a obligaţiilor de serviciu şi nici o dovadă de superficialitate în îndeplinirea acestora, întrucât dispoziţiile din regulamentul militar referitoare la „obligaţiile şi răspunderile militarilor", art. 6 lit. f), nu se referă expres la o astfel de îndatorire.
În ce priveşte întârzierea de la programul de lucru imputată de asemenea reclamantului ca o abatere de la îndatoririle de serviciu, în mod corect s-au reţinut declaraţiile colegilor de serviciu, care au confirmat prezenţa acestuia la program pentru ziua de 10 decembrie 2007, astfel încât nici sub acest aspect sancţiunea aplicată nu se justifică.
În raport de acestea şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării pentru Direcţia Medicală şi Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central „Carol Davila" împotriva sentinţei civile nr. 1935 din 24 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1880/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1883/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
