ICCJ. Decizia nr. 1889/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1889/2009
Dosar nr. 6176/2/200.
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 16 octombrie 2008, reclamantele M.E. şi R.A. au chemat în judecată A.N.O.F.M., solicitând obligarea pârâtei la plata suplimentului postului de 25% din salariul de bază şi respectiv, suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25%, cu începere de la 1 ianuarie 2004 şi până la încetarea raporturilor de serviciu, sume actualizate cu indicele de inflaţie.
În motivarea cererii, reclamantele au învederat că se află în raporturi de serviciu cu A.N.O.F.M., în calitate de director executiv şi respectiv, director executiv adjunct în cadrul A.J.O.F.M.Călăraşi.
Reclamantele au mai arătat că, deşi potrivit Legii nr. 188/1999 sunt îndreptăţite la cele două suplimente la salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2004, pârâta a refuzat în mod nejustificat să le achite drepturile băneşti cuvenite.
Prin sentinţa civilă nr. 3216 din 24 noiembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile privind prematuritatea acţiunii şi prescripţia dreptului la acţiune şi totodată, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că, pentru a fi posibilă calcularea celor două suplimente ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici, este necesară existenţa unor dispoziţii legale în aplicarea art. 29 alin. (1) lit. c) şi d) din Legea nr. 188/1999, atribuţie ce revine fie legiuitorului, fie Guvernului României.
Or, până în prezent, nu a fost reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază, iar acordarea acestor drepturi presupune obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat.
În acest sens, instanţa a făcut trimitere şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 820/2008, prin care s-a statuat că instanţele judecătoreşti nu au competenţa de a se substitui legiuitorului ori executivului în privinţa acordării efective a unor drepturi prevăzute de lege.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamantele M.E. şi R.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantele au arătat că, deşi salariul funcţionarilor publici a primit elemente noi încă de la modificarea Legii nr. 161/2003, prin introducerea suplimentului postului şi a suplimentului gradului, aplicarea acestor prevederi a fost iniţial suspendată, pentru anii 2005 şi 2006 şi ulterior ignorată, pentru anii 2007 şi 2008, pârâta refuzând în mod constant plata celor două componente ale salariului de bază.
Reclamantele au invocat şi existenţa unor hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care unui număr însemnat de funcţionari publici li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de suplimentul postului şi de cel corespunzător treptei de salarizare în procente de 25% din salariul de bază, pronunţarea unei soluţii contrare fiind de natură să creeze o situaţie de discriminare, în cadrul aceleiaşi categorii socio-profesionale.
S-au mai invocat, prin analogie şi litigiile având ca obiect plata primelor de concediu, drepturi băneşti pe care Guvernul a înţeles să le plătească, de la data introducerii lor în cuprinsul legii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, republicată în M.Of. nr. 365 din 29 mai 2007, pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Acelaşi articol prevede în alin. (3) că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.
Prin OG nr. 6/2007, privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare s-a prevăzut în art. 3 că gestiunea sistemului de salarizare a funcţionarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare şi în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii.
În raport de aceste dispoziţii legale şi în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară a funcţionarilor publici, instanţa de fond a reţinut în mod justificat că nu există bază legală pentru cuantificarea şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcţionarilor publici este necesară, aşa cum a şi reţinut instanţa de fond, fie adoptarea unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie promovarea unei hotărâri de guvern date în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicată.
În condiţiile în care nu este încă reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente la salariul de bază, suntem în prezenţa unui drept virtual, ceea ce presupune că acordarea acestor drepturi băneşti ar însemna obligarea autorităţii ori a instituţiei publice angajatoare, în speţă A.N.O.F.M., la plata unor sume imposibil de calculat şi, în consecinţă, pronunţarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.
Curtea nu poate primi nici cel de-al doilea motiv de recurs, neavând relevanţă existenţa unei practici judiciare contrare, în condiţiile în care nu există bază legală pentru calcularea şi acordarea celor două drepturi băneşti.
În ceea ce priveşte analogia cu situaţia litigiilor având ca obiect plata primelor de concediu, cele două ipoteze nu sunt similare. Astfel, în cazul acordării primei de concediu, prevederile Legii nr. 188/1999 sunt neechivoce, prima de concediu a funcţionarului public fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, nefiind necesar un alt act normativ care să determine modul de calcul al cuantumului primei.
În cazul suplimentului postului şi al suplimentului corespunzător treptei de salarizare, Legea nr. 188/199 republicată nu reglementează modalitatea de calcul a acestor drepturi băneşti, fiind necesară adoptarea legii sistemului unitar de salarizare a funcţionarilor publici.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E. şi R.A. împotriva sentinţei civile nr. 3216 din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 1888/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1892/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
