ICCJ. Decizia nr. 1892/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1892/2009
Dosar nr. 324/32/2008
Şedinţa publică din 1 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 iunie 2007 la Tribunalul Bacău, reclamantul M.G.G., agent şef de poliţie-şef al Postului de Poliţie din comuna Pîrjol, Judeţul Bacău a solicitat anularea dispoziţiei nr. 441 din 14 mai 2007 a Şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău, prin care a fost sancţionat disciplinar cu „mustrare scrisă".
La data de 5 martie 2008, reclamantul a completat acţiunea, solicitând anularea dispoziţiei nr. 1473 din 5 iunie 2007 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, prin care a fost respinsă contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 441 din 14 mai 2007.
Reţinând că a fost contestat şi actul administrativ emis de o autoritate publică centrală, Tribunalul Bacău a aplicat normele de competenţă materială prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru litigiile de contencios administrativ şi prin sentinţa civilă nr. 206 din 2 aprilie 2008 a declarat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 133 din 11 noiembrie 2008, prin care a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 441 din 14 mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bacău şi dispoziţia nr. 1.473 din 5 iunie 2007 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 350 lei.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii disciplinare, nefiind dovedite faptele reţinute în sarcina reclamantului ca abateri disciplinare.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
Recurenţii au susţinut că în mod greşit a fost anulată sancţiunea disciplinară aplicată intimatului pentru încălcarea prevederilor din Ordinele Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 0342/2002, nr. 265/2002, nr. 190/2004, şi a prevederilor art. 9 pct. 2 din Instrucţiunile Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 5/420/2003 şi art. 41 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., înalta Curte va admite recursurile, ca urmare a admiterii excepţiei de ordine publică invocată din oficiu în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ. privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Bacău, pentru următoarele considerente:
Reclamantul M.G.M. are calitatea de funcţionar public, cu statut special şi în prezenta cauză a contestat sancţiunea disciplinară care i-a fost aplicată de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău prin dispoziţia nr. 441 din 14 mai 2007 emisă în baza art. 60 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Potrivit dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul poate contesta sancţiunea disciplinară aplicată la şeful ierarhic superior celui care a aplicat sancţiunea şi se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea după caz, a ordinului sau a dispoziţiei de sancţionare.
Din conţinutul acestei reglementări rezultă că subiectul pasiv al răspunderii administrativ-disciplinare în cazul funcţionarului public cu statut special este persoana de drept public, competentă conform dispoziţiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 să aplice sancţiunea disciplinară şi nu autoritatea publică ierarhic superioară, la care poate fi contestată sancţiunea disciplinară pe calea recursului administrativ.
În consecinţă, actul administrativ de autoritate prin care reclamantul M.G.M. a fost sancţionat disciplinar este dispoziţia nr. 441 din 14 mai 2007 emisă de Şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău şi acţiunea în justiţie are ca obiect controlul legalităţii acestui act de stabilire a răspunderii administrativ –disciplinare.
Deşi reclamantul a solicitat să fie anulată şi dispoziţia nr. 1.473 din 5 iunie 2007 prin care Inspectoratul General al Poliţiei Române a respins contestaţia împotriva dispoziţiei nr. 441 din 14 mai 2007, se constată că acest act a fost emis în cadrul procedurii administrative prealabile conform art. 61 din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar nu în cadrul procedurii de aplicare a sancţiunilor disciplinare.
Din acest motiv, dispoziţia nr. 1.473 din 5 iunie 2007 şi nivelul central la care funcţionează autoritatea publică emitentă nu prezintă relevanţă sub aspectul competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, care se determină în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în funcţie de autoritatea administrativă care a aplicat sancţiunea disciplinară contestată.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de competenţă materială, întrucât actul juridic dedus judecăţii a fost întocmit de o autoritate administrativă care este organizată şi funcţionează la nivel judeţean, astfel că tribunalul, ca instanţă de contencios administrativ, este competent să judece fondul pricinii.
În baza art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., vor fi admise cele două recursuri, va fi casată sentinţa atacată şi se va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău împotriva sentinţei civile nr. 133 din 11 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1889/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1893/2009. Contencios → |
|---|
