ICCJ. Decizia nr. 1944/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1944/2009
Dosar nr. 4887/3/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 februarie 2008, reclamanta SC „RCS & RDS" SA, Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., anularea deciziei nr. 19 din 15 ianuarie 2008, emisă de pârât prin care a fost amendată societatea cu suma de 5.000 lei şi, pe cale de consecinţă, constatarea inexistenţei faptei considerată contravenţie.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, în mod eronat a fost sancţionată contravenţional deoarece programele pentru adulţi erau retransmise în pachetul de bază şi fără nici un sistem de codare, cu toate că, abonaţii din municipiul Timişoara îşi pot exprima opţiunea, potrivit contractului, fie pentru pachetul de servicii care conţine programe pentru adulţi, fie pentru alte pachete, care nu conţin astfel de programe. Dacă abonatul nu optează pentru pachetul care conţine programe pentru adulţi, semnalul se filtrează fie prin folosirea unui filtru negativ, fie prin intermediul unui decodor digital.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 882 din 11 martie 2008, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând incidenţa prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport cu calitatea de autoritate publică centrală a instituţiei pârâte.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa, respectiv a retransmis unele programe şi nu a retransmis altele, făcând astfel modificări în grila de programe, fără o notificare prealabilă a autorităţii pârâte şi încălcând astfel prevederile art. 74 alin. (83) din Legea nr. 504/2002.
Împrejurarea că programele erau recepţionate în intervalul orar 100 – 500 nu înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (83) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006, deoarece programele pentru adulţi erau transmise în pachetul de bază şi nu numai în pachetele opţionale şi nu erau nici codate.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs,. În termenul legal, reclamanta SC „RCS & RDS" SA Bucureşti.
Recurenta nu a indicat temeiul juridic al căii d e atac exercitate, iar în motivarea acesteia a arătat că se impune exonerarea sa de plata amenzii de 5.000 lei pentru că instanţa de fond a reţinut o eronată situaţie de fapt privitoare la retransmiterea programelor pentru adulţi ( Playboy TV, Private Space şi TV 1000) fiind evident că această retransmitere se face într-un format codat şi nu pot fi accesate decât de către abonaţii care deţin decodorul de semnal, deci sunt abonaţi la acest gen de programe.
În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu cea a „avertismentului" apreciindu-se că e vorba de o atingere minimă adusă valorilor sociale.
Examinând cauza în temeiul art. 3041 C. proc. civ., în raport de probatoriul administrat şi de normele legale incidente, Legea nr. 504/2002, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate.
În mod corect şi cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 504/2002 a audiovizualului, precum şi a Deciziei C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual (cu modificările şi completările ulterioare), judecătorul fondului a reţinut că este legală Decizia nr. 19 din 15 ianuarie 2008 prin care C.N.A. a sancţionat contravenţional societatea reclamantă pentru încălcarea art. 74 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 modificată şi completată, art. 6 alin. (1) din Decizia nr. 12/2003 (modificată) şi art. 23 alin. (3) din Decizia C.N.A. privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual (modificată).
Aşa cum se poate observa din considerentele sentinţei recurate instanţa a analizat cu atenţie actele dosarului din perspectiva reglementărilor legale în materia dedusă judecăţii şi amintite mai înainte.
Nu poate fi primită aserţiunea recurentei în privinţa reţinerii unei greşite situaţii de fapt, materialul probator administrat în cauză fiind relevant pentru constatarea săvârşirii contravenţiei care a condus la sancţionarea distribuitorului de servicii SC „RCS & RDS" SA.
Nici pe parcursul judecăţii în primă instanţă şi nici în recurs, nu au fost aduse probe de către recurenta-reclamantă care să răstoarne constatările făcute de autoritatea intimată C.N.A.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că nu există temeiuri pentru schimbarea sancţiunii cu „amendă" în sancţiunea „avertisment", în condiţiile în care nu se poate considera că faptele reţinute între care şi transmiterea programelor pentru adulţi în pachetul de bază, fără a fi codate aduc atingeri minime valorilor sociale.
Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC „RCS & RDS" SA, Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2893 din 29 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1930/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1956/2009. Contencios → |
|---|
