ICCJ. Decizia nr. 1956/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1956/2009
Dosar nr. 626/46/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 august 2008, reclamanta SC A.C.C. SRL, Curtea de Argeş a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Argeş, Activitatea de Inspecţie Fiscală, suspendarea executării deciziei de impunere nr. 453 din 29 mai 2008 emisă de pârâtă, până la soluţionarea contestaţiei de către instanţa de fond, în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea cererii, s-a arătat că, urmare unui control efectuat la societate s-a întocmit de către organele de inspecţie fiscală raportul de inspecţie fiscală nr. 23898 din 29 mai 2008 şi Decizia de impunere nr. 453 din 29 mai 2008, împotriva cărora s-a formulat contestaţie, în temeiul art. 205 şi următoarele C. proCod Fiscal
Prin Decizia nr. 79 din 1 august 20 08, pârâta D.G.F.P. Argeş a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) C. proCod Fiscal, ca urmare a sesizării organelor în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni.
S-a arătat că există un caz bine justificat pentru că societatea a respectat dispoziţiile legale privitoare la întocmirea şi înregistrarea facturilor fiscale şi nu are nici o culpă pentru neîndeplinirea acestor obligaţii legale de către partenerii de afaceri, care nu şi-au înregistrat documentele justificative respective.
De asemenea, reclamanta a susţinut că există şi o pagubă iminentă, constând în perturbarea previzibil gravă a activităţii societăţii, prin executarea silită a actelor fiscale, în condiţiile în care soluţionarea pe fond a contestaţiei a fost suspendată.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 135/F-C din 1 octombrie 2008, a admis cererea şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 453/2008, până la soluţionarea contestaţiei de către instanţa de fond.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, fiind întrunite, cumulativ, în cauză, ambele condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat, prin aceea că în sarcina petentei nu au fost reţinute încălcări personale ale legislaţiei fiscale şi cea a prevenirii unei pagube iminente, în contextul suspendării soluţionării contestaţiei.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta D.G.F.P. Argeş.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că:
- motivul de nelegalitate prevăzut de pct. 5 al art. 304 C. proc. civ. este incident deoarece instanţa fondului a permis efectuarea unui act de procedură, plata cauţiunii în cuantum de 20.000 lei fixate la termenul de judecată din 24 septembrie 2008, ulterior închiderii dezbaterilor, ceea ce atrage în opinia recurentei sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.; în privinţa vătămării produse, care este prevăzută în mod expres de textul de procedură înainte menţionat, s-a subliniat că prin soluţia pronunţată s-au creat premisele întârzierii executării silite pentru o creanţă de ordinul miliardelor de lei şi ale acumulării de debite suplimentare la debitul înscris în acele de executare;
- motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este evident, considerentele sentinţei atacate fiind extrem de succinte;
- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, mai exact a fost dată cu aplicarea greşită a art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cauză lipsind condiţia referitoare la „cazul bine justificat", or condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării unui act administrativ trebuie îndeplinite cumulativ; de altfel, susţine recurenta, în mod greşit s-a apreciat ca fiind îndeplinită condiţia „pagubei iminente" cu argumentul că aceasta rezultă, implicit, în contextul suspendării soluţionării contestaţiei formulate de societatea reclamantă.
Examinând cauza atât prin prisma criticilor dezvoltate în cererea de recurs, cât şi temeiul art. 3041 C. proc. civ., faţă de probatoriul existent şi norma legală incidentă, art. 14 din Legea contenciosului administrativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinţei recurate.
1. În privinţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi primită aserţiunea recurentei referitoare la nulitatea actelor de procedură efectuate în intervalul cuprins între data fixării sumei datorate cu titlu de cauţiune (încheierea din 24 septembrie 2008) şi data pronunţării sentinţei, respectiv 1 octombrie 2008. Condiţia prevăzută în mod expres de legiuitor pentru a se constata nulitatea actului de procedură conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. priveşte pricinuirea, pentru partea care o invocă, a unei vătămări ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului îndeplinit cu neobservarea formelor legale.
În speţă, operaţiunea achitării sumei ce reprezintă cauţiune potrivit art. 215 alin. (2) C. proCod Fiscal până la momentul pronunţării sentinţei nu constituie prin ea însăşi o vătămare adusă adverse, respectiv recurentei-pârâte, fiind o condiţie obligatorie pentru a se dispune suspendarea executării.
De altfel, nici argumentele aduse în susţinerea primului motiv de recurs nu sunt pertinente, recurenta însăşi precizând că suspendarea executării silite nu produce şi suspendarea curgerii accesoriilor (debite suplimentare) faţă de debitul principal.
2. Nu va fi primită nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din considerentele sentinţei rezultând că judecătorul fondului a respectat dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Împrejurarea că nu s-a făcut referire explicită la apărările autorităţii fiscale pârâte nu este de natură a considera „nemotivată" soluţia adoptată, analiza cererii cu care a fost învestită instanţa fiind făcută din perspectiva prevederilor legale incidente în materia dedusă judecăţii.
3. Va fi înlăturată şi cea de-a treia critică adusă de recurentă şi circumscrisă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., soluţia de admitere a cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 453/2008 a D.G.F.P. Argeş fiind dispusă ca măsură de protecţie provizorie în favoarea societăţii reclamante, până la soluţionarea contestaţiei de către instanţa de fond, cu respectarea normei care reglementează acest gen de cerere, anume art. 14 din Legea nr. 554/2004 cu referire la art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ, care explică semnificaţia exactă a expresiilor de „paguba iminentă" şi „cazuri bine justificate".
Verificarea legalităţii actului administrativ-fiscal nu a fost în niciun fel antamată prin soluţia dată cererii de suspendare, această abordare fiind în spiritul principiilor cuprinse în Recomandarea R(89)8 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei către statele membre privind protecţia judiciară în materie de contencios administrativ.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Argeş împotriva sentinţei civile nr. 135/F-C din 1 octombrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1944/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1962/2009. Contencios → |
|---|
