ICCJ. Decizia nr. 1978/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1978/2009
Dosar nr. 100/57/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia reclamanta B.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii SC E. SRL Deva şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale constatarea nulităţii Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr. 2862 emis la data de 20 martie 2003 pentru pârâta SC E. SRL Deva.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor HG nr. 834/1991.
Mai arată reclamanta că la data înfiinţării societăţii pârâte, în anul 1996, aceasta nu avea în patrimoniu terenul în suprafaţă de 5901 mp care de altfel este proprietatea acesteia şi nici construcţiile edificate pe acest teren care aparţineau Fermei nr. 6, respectiv SC C. SA Deva.
Pârâta SC E. SRL Deva a invocat prin întâmpinarea depusă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a invocat prin întâmpinare excepţiile lipsei plângerii prealabile şi tardivităţii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 133/F/CA din 20 august 2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta SC E. SRL Deva; a respins excepţiile lipsei procedurii prealabile şi tardivităţii invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale; a admis acţiunea formulată de reclamanta B.M.; a constatat nul certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.07 nr.2862 emis la data de 20 martie 2003 de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei B.M. că aceasta este unicul moştenitor al defunctului B.S.A., pe numele căruia a fost eliberat titlul de proprietate nr. 1454/44 din 20 iulie 1995.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a îndeplinit procedura prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât prin cererile trimisela Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a solicitat revocarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M-07 nr. 2862 din 20 martie 2003, primind astfel răspuns din partea pârâtului, cu adresa nr. 117652 din 23 august 2004.
Referitor la excepţia tardivităţii formulării acţiunii de către B.M., invocată de acelaşi pârât, Curtea a constatat că adresa de răspuns la plângerea prealabilă nu a fost trimisă reclamantei cu confirmare de primire, nerezultând data exactă când a fost primită; acţiunea a fost trimisă prin poştă, la data de 15 martie 2005, fiind respectat termenul de 6 luni.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamanta nu a semnat procesul verbal de vecinătate prevăzut expres de art. 2 din HG nr. 834/1991, proces-verbal semnat, fără acordul său de o altă persoană; s-a mai reţinut că Judecătoria deva, prin sentinţa penală nr. 543 din 21 martie 2006 a dispus desfiinţarea în parte a procesului verbal privind recunoaşterea limitelor de vecinătate cu privire la SC E. SRL Deva şi terenul părţii vătămate B.M.
Împotriva sentinţei civile nr. 133/F/CA din 20 august 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia au declarat recurs pârâţii SC E. SRL Deva şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
SC E. SRL Deva a criticat sentinţa pentru faptul că instanţa de fond a respins excepţia tardivităţii acţiunii fără o motivare pertinentă, deşi actul atacat este din anul 2003.
De asemenea, greşit a respins Curtea de Apel şi excepţia privitoare la lipsa plângerii prealabile, apreciind că reclamanta a îndeplinit procedura, întrucât Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale i-a comunicat răspunsul cu nr. 11762/2004.
Recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, critică hotărârea judecătorească pe aceleaşi aspecte procedurale, apreciindu-se că s-a pronunţat greşit şi cu ignorarea probatoriilor pe cele 2 excepţii ( tardivitatea acţiunii şi lipsa plângerii prealabile).
Deasemenea, s-a criticat şi pe fond sentinţa atacată, în sensul că prima instanţă nu şi-a motivat soluţia prin raportare la dispoziţiile HG nr. 834/1991, reţinând că certificatul de proprietate este lovit de nulitate întrucât nu a existat acordul reclamantei la momentul încheierii procesului-verbal de vecinătăţi.
Recursurile sunt întemeiate şi vor fi admise.
Examinând actele dosarului şi în raport de cele 2 excepţii invocate la fond de recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi reluate în recurs de ambii recurenţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Excepţiile reprezintă un mijloc de apărare la care poate apela pârâtul pentru ca cercetarea procesului în fond să fie amânată, invocându-se neregularităţi procedurale.
În speţă, s-au discutat de către instanţa de fond cele 2 excepţii care au fost respinse cu o motivare succintă şi fără ca în cauză să existe toate probatoriile necesare pronunţării, pentru ca apoi să se treacă la soluţionarea pe fond a litigiului.
Astfel, actul atacat a fost emis în anul 2003 – 20 martie, fără ca instanţa de fond să verifice dacă s-a respectat termenul prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004, deşi Direcţia care a răspuns reclamantei prin adresa anexată şi considerată de Curtea de apel drept răspuns la plângerea prealabilă a acesteia, are alte competenţe şi prin urmare trebuiau aprofundate probatoriile pe acest aspect.
Nu rezultă din actele depuse când i s-a răspuns reclamantei, data la care aceasta a trimis Ministerului plângerea prealabilă, fapte esenţiale pentru ca instanţa de fond să se pronunţe pe excepţie.
După ce instanţa fondului va lămuri aceste aspecte, se poate discuta şi tardivitatea acţiunii de faţă şi doar apoi se poate păşi la soluţionarea fondului în situaţia în care instanţa va respinge în urma completării probatoriilor referitoare la plângerea prealabilă, excepţiile invocate de ambii recurenţi.
Art. 7 din Legea nr. 554/2004 este imperativ şi este necesar a se lămuri situaţia, întrucât din actele existente nu rezultă cu certitudine dacă şi când reclamanta a formulat plângere prealabilă, fără de care ea nu se poate adresa instanţei de judecată, în termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursurile formulate de SC E. SRL Deva şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale .
Va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC E. SRL Deva şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 133/F/CA din 20 august 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal .
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1962/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1979/2009. Contencios → |
|---|
