ICCJ. Decizia nr. 1985/2009. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1985/2009
Dosar nr. 2450/36/2007
Şedinţa publică din 3 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 septembrie 2007, reclamanta SC T. SA Tulcea a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, A.N.A.F., solicitând anularea Deciziei nr. 79/2007, precum şi a deciziei de impunere nr. 23377 din 20 august 2004, emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală Tulcea, pentru suma totală 563.801 lei reprezentând impozit pe profit, dobânzi de întârziere şi penalităţi aferente impozitului pe profit, T.V.A. şi dobânzi de întârziere şi penalităţi aferente taxei pentru valoarea adăugată.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că cele două acte sunt lovite de nulitate absolută întrucât au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de titlurile 6 şi 7 şi în special art. 100 din OG nr. 92/2003.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 848/CA din 3 noiembrie 2008 a respins ca nefondate excepţiile inadmisibilităţii contestaţiei şi lipsei de obiect a cauzei invocată de Ministerul Finanţelor Publice, a admis excepţia lipsei de interes în formularea contestaţiei şi a respins contestaţia formulată de reclamantă. A fost respinsă cererea de chemare în garanţie.
Instanţa a reţinut că, în condiţiile în care în calea de atac administrativă s-a dispus desfiinţarea actelor administrative emise şi reverificarea agentului economic, lipseşte pe contestatoare de un folos material, interesul proteguit juridic lipsind.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta SC T. SA Tulcea, susţinând că instanţa s-a pronunţat numai cu privire la Decizia de impunere dar şi în raport de aceasta numai pentru suma de 563.801 lei, nu s-a pronunţat pe motivele de nulitate, invocate de ea, iar excepţia lipsei de interes nu este aplicabilă în cauză.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia contestată A.N.A.F. a dispus desfiinţarea capitolelor din Decizia de impunere nr. 23377/2004, referitoare la suma de 563.801 lei.
Aşadar, numai în raport de această investire, instanţa a analizat situaţia.
Cu privire la motivarea referitoare la lipsa de interes a recurentei reclamante în formularea contestaţiei atâta timp cât actele administrative atacate au fost anulate în calea de atac administrativă, dispunându-se reverificarea agentului economic, în mod corect instanţa de fond a reţinut această excepţie.
Hotărârea instanţei de fond, fiind legală şi temeinică, recursul declarat de societatea reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SA Tulcea, împotriva sentinţei civile nr. 848/CA din 3 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1981/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1989/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
