ICCJ. Decizia nr. 2003/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2003/2009
Dosar nr. 813/45/2008
Şedinţa publică din 3 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 septembrie 2008, reclamanta SC A.B. SA, prin administratorul P.D. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând anularea deciziei V.P. 4/3751 din 22 mai 2008, prin care au fost anulate înlesnirile la plată şi eşalonările acordate prin Ordinul Comun 762/2003, precum şi anularea somaţiei de plată nr. 7630 din 26 august 2008, privind executarea sumei de 225.438,28 RON.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că s-a privatizat în anul 2002, beneficiind de facilităţi fiscale, constând în eşalonări la plată a obligaţiilor fiscale restante, precum şi de amânări în vederea scutirii de la plată a dobânzilor şi penalităţilor aferente acestor sume.
În luna mai 2008 pârâta a anunţat-o pe reclamantă că i-au fost anulate aceste facilităţi, datorită unor întârzieri la plată.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 198/CA din 5 noiembrie 2008 a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat actele administrative contestate de aceasta, cu motivarea că cele două întârzieri la plată, remediate în intervalul de 90 de zile, nu justifică anularea facilităţilor prevăzute în Ordinul Comun, iar dispoziţiile Legii nr. 266/2006 invocate de pârâtă nu sunt aplicabile în speţă.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., susţinând în esenţă că societatea nu a făcut dovada respectării obligaţiilor referitoare la achitarea la scadenţă a ratelor de eşalonare aferente lunilor octombrie 2006 şi aprilie 2007 şi la achitarea obligaţiilor FNUASS, conform prevederilor art. 4 din Ordinul Comun, precum şi a respectării prevederilor Ordinului Comun şi după termenul prevăzut în Legea nr. 266/2006.
Sub un alt aspect pârâta critică sentinţa, arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Recursul este nefondat.
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., acesta este nefondat.
Ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. se referă la necompetenţa instanţelor sub aspectul al competenţei materiale şi nu al competenţei teritoriale invocate de recurentă.
Sesizarea de către societatea reclamantă a instanţei de contencios administrativ şi nu a celei comerciale se datorează faptului că obiectul acţiunii îl constituie anularea unui act administrativ emis nelegal.
Dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 lasă la alegerea reclamantului dacă să se adreseze instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.
Pe fondul litigiului se constată că prima instanţă a interpretat corect dispoziţiile art. 3 alin. (4) şi art. 4 din Ordinul Comun nr. 762 din 1 octombrie 2003, care reglementează modul de utilizarea a garanţiei constituite la dispoziţia recurentei pârâte.
În situaţia în care nu se face plata la termenul stabilit, este utilizată garanţia pentru stingerea ratelor cât şi a obligaţiilor curente, iar societatea este obligată să reîntregească garanţia până la următorul termen de plată din eşalonare.
Dispoziţiile art. 4 din Ordinul Comun prevăd un termen de graţie de 90 de zile în care societatea este obligată să facă toate plăţile scadente şi neonorate şi numai după trecerea acestui termen dacă societatea nu face dovada achitării tuturor restanţelor, se poate susţine că facilităţile se anulează.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a apreciat că o întârziere de 3 zile şi respectiv de 77 de zile nu putea atrage anularea facilităţilor, în condiţiile în care societatea a reîntregit garanţia şi în final a achitat în avans şi integral toate ratele din eşalonare.
Aşa fiind, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 198/CA din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1989/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2017/2009. Contencios → |
|---|
