ICCJ. Decizia nr. 2021/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2021/2009
Dosar nr. 9466/2/200.
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 17 octombrie 2006, P.T. a chemat în judecată Statul Român, reprezentat prin C.C.S.D., solicitând anularea deciziei nr. 721 din 27 aprilie 2006 emisă de pârâtă, ca nelegală.
De asemenea, a cerut obligarea pârâtului să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri prin echivalent în valoare de 7.059.014,5 RON pentru acţiunile deţinute de tatăl său la SA A.A..
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că suma stabilită cu titlu de despăgubiri prin acea decizie coincide cu suma propusă de A.V.A.S. prin Decizia nr. 149 din 19 aprilie 2006.
A precizat că în urma efectuării unei expertize contabile, la cererea lui s-a calculat valoarea actualizată a acţiunilor la suma totală de 46.749.145.000 lei şi respectiv, de 9.349.829 lei pentru o acţiune.
Întrucât tatăl său T.P. deţinea 4461 acţiuni (adică 89,22% din numărul total), contravaloarea recalculată a acestora era de 41.709.587.169 lei, valoare la care se adaugă cele 18 acţiuni deţinute de bunica sa, E.P., a căror contravaloare totalizată 168.296.922 lei.
Reclamantul a mai arătat că în condiţiile menţionate, dată fiind diferenţa foarte mare faţă de evaluarea realizată de o societate de specialitate, are serioase îndoieli asupra corectitudinii modului de calcul al despăgubirilor băneşti cuvenite conform dispoziţiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1112 din 8 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea şi a anulat Decizia nr. 721 din 27 aprilie 2006 emisă de C.C.S.D.
Pe cale de consecinţă, a fost obligată această autoritate publică să emită o nouă decizie pentru acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului, în sumă de 6.559.267 lei, şi să-i plătească suma de 3065 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune deoarece sintagma „activul net din ultimul bilanţ contabil" folosită de legiuitor în art. 31 alin. (4) al Legii nr. 10/2001 nu se poate raporta decât la noţiunea de activ net astfel cum este definită în Legea nr. 31/1990 („diferenţa dintre totalul activelor şi totalul datoriilor" societăţii, pe baza datelor extrase din ultimul bilanţ contabil).
Totodată, a făcut referire la constatările expertului contabil T.G., conform cărora, nici Legea nr. 247/2005 şi nici Legea nr. 10/2001 nu stabilesc metodologia de calcul a activului net, pe baza datelor din ultimul bilanţ dinainte de naţionalizare. Activul net nu se regăseşte ca atare în bilanţul contabil, ci reprezintă un indicator sintetic de evaluare a patrimoniului unei societăţi, care se calculează pe baza datelor bilanţului contabil.
S-a mai reţinut că în speţă, pârâta a emis Decizia contestată, utilizând un mod de calcul al activului net propus de CECCAR care însă, nu şi-a găsit reglementarea până la 3 aprilie2007, dată la care a intrat în vigoare HG nr. 250/2007. Potrivit art. 31.6.4, activul net se calculează după formula: Activul net =(active imobilizate + active circulante minus (datorii + provizioane + conturi de regularizare).
Instanţa de fond a înlăturat concluziile expertului T.M., numit ulterior la solicitarea pârâtei, apreciind că ele „survin în urma unei analize şi reaprecieri legale asupra modului de calcul statuat prin art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată, coroborat cu art. 325 din HG nr. 498/2003 de aprobare a normelor metodologice emise pentru aplicarea unitară a acestei legi.
Dispoziţiile menţionate mai sus fac referire la două elemente: activ net şi ultimul bilanţ contabil.
Aplicând normele de drept în vigoare la data emiterii deciziei, curtea a concluzionat că sunt întemeiate criticile formulate de reclamant cu privire la modul de calcul utilizat de pârâtă, prin raportare la elemente ce nu se regăseau în definiţia dată activului net al societăţii comerciale.
În fine, instanţa a motivat că prin prevederile HG nr. 250/2007 se aduce o completare a dispoziţiilor în vigoare în luna decembrie 2006, fapt dedus din împrejurarea că noţiunii de „activ net" din art. 31 alin. (4) al Legii nr. 10/2001, i s-a dat o definiţie care nu corespunde celei din contabilitatea actuală, la datorii fiind adunate provizioanele şi conturile de regularizare.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta C.C.S.D.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea în parte, fundamentându-şi această soluţie pe raportul de expertiză întocmit de expertul T.G. Că, însăşi expertul a precizat că atât dispoziţiile Legii nr. 10/2001 republicată, cât şi cete cuprinse în Legea nr. 247/2005, nu stabilesc o metodologie de calcul a activului net pe baza datelor din ultimul bilanţ înainte de naţionalizare.
În opinia recurentei, la efectuarea raportului de expertiză contabilă au fost încălcate prevederile HG nr. 250/2007 atunci în vigoare şi s-au invocat prevederile conţinute în acte normative care nu îşi găsesc incidenţa în prezenta cauză, fiind vorba de o societate comercială ce a făcut obiectul Legii nr. 119/1948.
În legătură cu modalitatea de calcul a despăgubirilor cuvenite reclamantului P.T., a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, recalcularea valorii acţiunilor deţinute şi dovedite de solicitant se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001 şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică, precum şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia.
Totodată, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, măsurile reparatorii prin echivalent se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor prin Decizia motivată a instituţiei publice implicate în privatizarea societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice.
Cât priveşte obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3065 lei către reclamant, recurenta a susţinut că măsura respectivă este nelegală, întrucât Comisia Centrală reprezintă o structură aflată în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor, neavând un buget propriu.
Criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate.
Aşa cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a actelor şi lucrărilor din dosar, prin Decizia nr. 721 din 27 aprilie 2006, C.C.S.D. a dispus emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantului P.T. în cuantum de 2.844.928 lei, reprezentând valoarea despăgubirilor stabilite anterior în Decizia nr. 149 din 19 aprilie 2006, emisă de către A.V.A.S.
Pornind de la constatările unei expertize extrajudiciare privind stabilirea valorii unei acţiuni la SC A. SA, reclamantul a contestat corectitudinea modului de calcul al despăgubirilor utilizat de pârâtă şi cuvenite în nume propriu şi în calitate de mandatar al lui P.D. şi P.V.C.
Ca atare, prin acţiunea introdusă el a cerut anularea deciziei nr. 721 din 27 aprilie 2006, ca nelegală şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri prin echivalent în valoare de 7.059.014,5 RON pentru acţiunile deţinute de autorii săi la SA A.A.
Prin sentinţa recurată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, anulând actul administrativ suspus controlului jurisdicţional şi obligând pârâta să emită o nouă decizie pentru acordarea unor despăgubiri în sumă de 6.559.267 lei către reclamant.
Instanţa de fond şi-a întemeiat această hotărâre pe concluziile formulate în raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul T.G., la cererea reclamantului, raport completat cu răspunsul la obiecţiunile formulate în cauză de pârâtă.
Potrivit constatărilor expertului contabil, valoarea despăgubirilor la care este îndreptăţit reclamantul este de 6.559.267 lei.
S-a făcut precizarea că la stabilirea activului net şi recalcularea valorii acţiunilor cu fost avute în vedere normele legale aplicabile până la naţionalizarea din anul 1948, respectiv cele cuprinse în Legea nr. 303/1947, conform cărora, la recalcularea participaţiunilor şi acţiunilor nu se vor lua în considerare amortizările efectuate, decât numai pentru participaţiunile şi acţiunile emise de societăţi fără scop lucrativ.
Expertul a considerat că metodologia de calcul a valorii acţiunilor deţinute la o societate naţionalizată nu poate fi ruptă de cadrul legal în care a funcţionat acea societate şi care, stabilea în mod precis modul de calcul a valorii acţiunilor.
Pe de altă parte, el a învederat că la data de 27 aprilie 2006 când a fost emisă Decizia nr. 721, nu erau aplicabile dispoziţiile HG nr. 250/2005 invocate de recurentă.
În legătură cu calculul efectuat de către Comisia de evaluare, însuşit ulterior şi de expertul T.M., desemnat de instanţă la cererea pârâtei, expertul T.G. a arătat că activul net a fost stabilit prin însumarea unor elemente de pasiv, respectiv capital social, fond de rezervă, rezerva provenită din recalcularea patrimoniului şi beneficiul net.
Această modalitate de calcul a activului net nu este însă, reglementată, iar valoarea despăgubirilor stabilită prin raportul de evaluarea estimativă, de 2.844.928 RON a fost preluat în deciziile nr. 149 şi 721/2006.
Existau aşadar, elemente suficiente pe baza cărora instanţa de fond să constate că reclamantul P.T. a dovedit temeinicia acţiunii cu concluziile amplu motivate ale expertului contabil T.G., care ţin seama de faptul că sintagma utilizată de legiuitor în art. 31 alin. (4) al Legii nr. 10/2001, republicată, „activul net din ultimul bilanţ contabil" nu se poate raporta decât la HG nr. 498/2003, adică la noţiunea de activ net din art. 1534 alin. (1) al Legii nr. 441/2006.
Incidenţa în cauza dedusă judecăţii a dispoziţiilor HG nr. 250/2007 este exclusă întrucât nici un subiect de drept nu îşi poate orienta conduita după acte normative viitoare.
Hotărârea guvernamentală mai sus menţionată nu era în vigoare la data emiterii deciziei nr. 721/2006 şi în plus, justeţea soluţiei recurate este susţinută de jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în această materie.
Prin Decizia nr. 2720 din 14 martie 2006, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi a statuat, cu valoare de principiu, că dacă în varianta anterioară republicării Legii nr. 10/2001, textul art. 31 alin. (4) impunea depunerea ultimului bilanţ contabil, fără a face o trimitere expresă la anul financiar 1947, în redactarea actuală, dispoziţia legală (modificată prin Legea nr. 247/2005) este chiar mai permisivă, sub aspectul referirii la bilanţuri contabile anterioare Legii nr. 303/1947.
Adăugând la argumentele expuse, faptul că după pronunţarea sentinţei recurate, pârâte a emis titlul de plată nr. 1363 din 8 octombrie 2008 pentru prima tranşă din cuantumul despăgubirilor stabilite de instanţă, fără temei se susţine în recurs că acţiunea reclamantului trebuia respinsă.
O concluzie similară se desprinde în privinţa acordării cheltuielilor de judecată, cuvenite reclamantului ca efect al admiterii parţiale a acţiuni şi a aplicării prevederilor art. 274 C. proc. civ.
În consecinţă şi reţinând inexistenţa în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român reprezentat de C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 1112 din 8 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2020/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 2023/2009. Contencios → |
|---|
