ICCJ. Decizia nr. 2023/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2023/2009
Dosar nr. 25213/3/200.
Şedinţa publică din 7 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 iulie 2007 şi ulterior precizată, reclamanta N.L. a solicitat anularea ordinului nr. 462 din 12 iunie 2007 emis de Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijloci, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, în prezent Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijloci, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
În motivarea acţiunii s-a arătat că ordinul este nelegal, deoarece OUG nr. 24/2007, prin care Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost preluat de pârât, impunea preluarea salariaţilor instituţiilor ale căror structuri sau activităţi sunt preluate, cu menţinerea salarizării.
Prin sentinţa civilă nr. 2976/2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă.
Instanţa a reţinut că ordinul a fost emis cu nerespectarea OUG nr. 24/2007 a Legii nr. 188/1999; că ordinul nr. 599 din 28 mai 2007, de reîncadrare a reclamantei nu poate fi considerat un act de revocare a ordinului atacat fiind antedatat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen pârâtul.
În motivarea recursului s-a arătat că prin ordinul nr. 599 din 28 mai 2007, emis după ce A.N.F.P. a aprobat înfiinţarea de noi posturi de funcţionar public în organigrama ministerului nou înfiinţat, a fost posibilă încadrarea reclamantei pe postul avut anterior; că după emiterea ordinului nr. 599 din 28 mai 2007, ordinul nr. 462/2007 a rămas fără efecte şi că în prezent reclamanta lucrează în baza ordinului nr. 599/2007.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că sentinţa este legală şi temeinică.
Din probele administrate în cauză se reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 şi art. 11 din OUG nr. 24/2007, Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijloci, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, prin reorganizare, a preluat activitatea în domeniul comerţului de la Ministerul Economiei şi Comerţului iar personalul instituţiilor publice înfiinţate se preia de la instituţiile ale căror structuri sau activităţii sunt preluate, respectiv de la instituţiile care se reorganizează, care se comasează sau care îşi încetează activitatea şi îşi menţine nivelul salarizării.
Conform art. 13 din OUG nr. 24/2007, trebuiau încheiate protocoale de predare-preluare, care să conţină structurile de personal preluate iar preluarea personalului era imperativă.
Totuşi, prin ordinul nr. 462 din 11 iunie 2007, reclamantei i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare ca urmare a desfiinţării postului, după care înceta activitatea prin concediere, temeiul juridic fiind Codul muncii, deşi reclamantei i se aplicau dispoziţiile Legii nr. 188/1999 fiind funcţionar public.
În mod judicios curtea de apel a anulat ordinul contestat fiind nelegal faţă de actele normative mai sus expuse.
Invocarea de către recurentă a ordinului nr. 599 din 28 mai 2007, prin care reclamanta a fost numită pe aceeaşi funcţie (referent II) la Direcţia Achiziţii Publice şi Logistică, cu un salariu lunar de 586 lei un spor de vechime de 25%, nu reprezintă revocarea ordinului contestat chiar dacă reclamanta în prezent îşi desfăşoară activitatea în baza ordinului nr. 599/2007.
Ordinul nr. 599 poartă data de 28 mai 2007, evident fiind antedatat, iar ordinul contestat, nr. 462 a fost emis la data de 11 iunie 2007.
Cum nu există un act al autorităţii pârâte, ulterior ordinului nr. 462 din 11 iunie 2007, prin care acesta să fie desfiinţat, anularea lui de către instanţă este o măsură legală şi oportună, având în vedere că oportunitatea actului administrativ circumscrie noţiunii de legalitate a acestuia.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul IMM-urilor, Comerţului şi Mediului de Afaceri, împotriva sentinţei civile nr. 2976 din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2021/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2024/2009. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
