ICCJ. Decizia nr. 2145/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2145/2009
Dosar nr. 1011/1/200.
Şedinţa publică din 10 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Fiind învestit cu cererile de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulate de mai mulţi magistraţi-asistenţi, printre care şi recurenţii, prin Hotărârea nr.105 din 22 ianuarie 2009, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii:
- a respins cererile de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel, obţinut în baza dispoziţiilor art. 36 şi art. 37 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, anterior modificării aduse acestei legi prin OUG nr. 224/2000, formulată de recurenţii E.C., ş.a.
- a respins cererea de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulată de B.O.A., judecător în funcţie
- a respins cererile de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel, obţinut în baza dispoziţiilor art. 36 şi art. 37 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, ulterior modificării aduse acestei legi prin OUG nr. 224/2000, formulate de recurenţii P.C., ş.a.
- a respins cererile de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulate de recurenţii I.N.M., ş.a., foşti judecători sau procurori
- a respins cererile de recunoaştere a gradului profesional de judecător de curte de apel formulate de magistraţii-asistenţi Cojocaru Angela şi G.G., care au fost înaintaţi pe loc în gradul de judecător de curte de apel, în temeiul prevederilor art. 37 alin. (2) din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, în forma în vigoare, anterior modificării aduse prin OUG nr. 224/2000.
- Împotriva Hotărârii nr.105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au declarat recurs G.Ş., ş.a.
În motivele cererii recurenţii au arătat că au calitatea de magistraţi, fiind numiţi prin Ordinul Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie în condiţiile Legii nr. 92/1992 şi ale Legii nr. 56/1993, că potrivit prevederilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 92/1992, magistraţii asistenţi au grad de Curte de apel.
Au precizat recurenţii că se impune recunoaşterea gradului de judecător de curte de apel, întrucât au dobândit gradul profesional corespunzător funcţiei exercitate şi că jurisprudenţa instanţei comunitare europene a reţinut posibilitatea prevalării de un drept dobândit dacă faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui anumit statut anterior modificării dispoziţiilor statutare.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată de astăzi, în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., din oficiu, s-a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de obiectul acţiunii şi calitatea părţilor.
Obiectul litigiului constituie recursul declarat împotriva hotărârii nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, iar părţile au calitatea de magistrat asistent în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu Înalta Curte o găseşte fondată, aşa cum se va explica în continuare.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 R, hotărârile adoptate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de comunicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În cauza prezentă obiectul litigiului îl constituie recursul declarat împotriva hotărârii nr. 105 din 22 ianuarie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii hotărâre ce nu se referă la cariera şi drepturile judecătorilor.
Faţă de situaţia de fapt reţinută în cauză, respectiv împrejurarea că hotărârea nu are ca obiect drepturile şi cariera judecătorilor, competenţa de soluţionare aparţine curţii de apel ca instanţă competentă material potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 R.
Cu privire la recursul formulat de B.O.A. Înalta Curte constată că soluţionarea acestuia aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
În consecinţă, având în vedere cele reţinute mai sus, în baza art. 158 C. proc. civ. se va disjunge cererea de recurs formulată de B.O.A., se va acorda termen la 22 mai pentru soluţionarea recursului declarat de aceasta şi se va declina competenţa de soluţionare a recursului declarat de ceilalţi petenţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Disjunge cererea de recurs formulată B.O.A. şi acordă termen la 22 mai 2009, potrivit art. 99 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Admite excepţia de necompetenţă materială şi declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe ceilalţi petenţi în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2140/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2156/2009. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
