ICCJ. Decizia nr. 2198/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2198/2009
Dosar nr. 679/2/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Reclamantul F.C. a chemat în judecată U.N.B.R. şi Baroul Olt, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii, să dispună anularea deciziei nr. 230 din 28 iunie 2007, emisă de primul pârât, a deciziei nr. 106 din 23 aprilie 2007, emisă de cel de-al doilea pârât, obligarea acestuia la restituirea sumei de 3000 lei reprezentând taxă nedatorată şi obligarea ambilor pârâţi, în solidar, la plata de despăgubiri în cuantum de 10.000 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 181 din 24 februarie 2007, adoptată de Consiliul U.N.B.R., s-a dispus reînscrierea sa în Tabloul avocaţilor definitivi, însă pârâtul Baroul Olt nu şi-a îndeplinit această obligaţie decât după plata unei taxe de înscriere, taxă neprevăzută de lege şi a cărei neplată l-a împiedicat să-şi exercite profesia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2734 din 21 octombrie 2008, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant, obligându-l la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către pârâta U.N.B.R.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că obligarea reclamantului la plata taxei este legală deoarece urmare a deciziei nr. 159/2006 emisă de Casa de Asigurări a Avocaţilor, aceasta s-a retras definitiv din profesie, fiind radiat din Tabloul avocaţilor. Or, conform hotărârii U.N.B.R., înscrierea în barou este condiţionată de plata unei taxe.Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs reclamantul C.F.
În motivarea cererii, recurentul susţine că:
- Hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 63 lit. g) şi i) din Legea nr. 51/1995 şi a dispoziţiilor art. 33 şi art. 82 din Statutul profesiei de avocat.
Consideră recurentul că, în mod abuziv, Baroul Olt – Slatina i-a condiţionat reînscrierea de plata unei taxe de 3000 lei, deşi, anterior, Consiliul U.N.B.R. aprobase reînscrierea sa ca avocat, necondiţionat.
- Taxa pretinsă de Baroul Olt nu este prevăzută de lege pentru cazuri similare de continuare a activităţii după pensionare şi este aplicată incorect prin analogie ca situaţia celor nou primiţi în profesie sau cu cea a avocaţilor reînscrişi după încetarea unor situaţii de incompatibilitate.
Arată recurentul că, din acest motiv, a înţeles să solicite şi anularea parţială a deciziei nr. 230 din 28 iunie 2007 a Consiliului U.N.B.R., doar cu privire la acceptarea opoziţiei exprimate de Baroul Olt şi la pretinderea taxei.
Recursul nu se fondează.
Nu există o contradicţie între Decizia nr. 181 din 24 februarie 2007 a Consiliului U.N.B.R. şi atitudinea ulterioară a Baroului Olt, exprimată prin adresa nr. 106 din 23 aprilie 2007, prin care se pretindea reclamantului să plătească taxa de înscriere pe Tabloul avocaţilor.
Aceasta deoarece Decizia nr. 181/2007 a fost emisă într-un ciclu „procesual administrativ" distinct: prima cerere a reclamantului de reînscriere în Baroul Olt a fost respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 26 din 15 ianuarie 2007 a acestuia, cu motivarea că solicitantul se retrăsese definitiv din profesie.
Soluţionând contestaţia solicitantului împotriva acestei decizii, Consiliul U.N.B.R. a emis Decizia nr. 181/2007 prin care a statuat că el are dreptul să fie reînscris în barou, în sensul că cererea sa este admisibilă. Acest act nu se referă însă la condiţiile de fond ale reînscrierii în Tabelul avocaţilor, care nu au făcut obiectul controlului de legalitate exercitat de Consiliu.
Abia în al doilea ciclu „procesual administrativ", după ce solicitantul a contestat adresa nr. 106 din 23 aprilie 2007 a Baroului Olt, Consiliul U.N.B.R. a emis Decizia nr. 230 din 28 iunie 2007, prin care a respins contestaţia, reţinând că taxa este datorată de reclamant în temeiul Statutului profesiei de avocat şi al Deciziei (normative) nr. 76 din 17 iunie 2005.
Ulterior, contestatorul a achitat taxa de înscriere, iar Baroul Olt a emis Decizia nr. 310 din 11 septembrie 2007 prin care se dispune reînscrierea efectivă în Tabloul avocaţilor.
2. Decizia nr. 230/2007 a Consiliului U.N.B.R., precum şi sentinţa atacată sunt legale şi temeinice.
Recurentul-reclamant a cerut, la 15 mai 2006, să se ia act că se retrage definitiv din profesie, ca urmare a pensionării. Baroul Olt a procedat în consecinţă şi, prin Decizia nr. 221 din 22 mai 2006, a dispus radierea solicitantului de pe Tabloul avocaţilor.
Or, efectul juridic concret al radierii este inexistenţa ulterioară ca avocat a reclamantului, care a părăsit corpul profesional din care făcea parte.
De aceea, chiar dacă el şi-a calificat cererea ulterioară ca „reînscriere" ea nu poate fi considerată ca atare.
Iar faptul că, la elaborarea deciziei privind taxele percepute în temeiul art. 315 din Statut, Consiliul U.N.B.R. nici nu a conceput o situaţie de înscriere precum cea din cauza de faţă, nu poate conduce la concluzia că solicitantul ar fi scutit de taxă.
În marja de apreciere pe care Consiliul U.N.B.R. o are, ca organism de conducere al unei profesii liberale de utilitate publică, este rezonabilă şi corespunzătoare principiului proporţionalităţii asimilarea situaţiei recurentului, care se înscrie în baroul de unde fusese radiat, cu cea a „înscrierii în barou a avocaţilor primiţi în profesie cu scutire de examen", prevăzută de dispoziţiile art. 1 lit. a) din Decizia nr. 76 din 17 iunie 2005 a Consiliului U.N.B.R.
Ca urmare, nu se poate constata că intimatul-pârât ar fi acţionat cu exces de putere şi nici nelegal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de C.F. împotriva sentinţei civile nr. 2734 din 21 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurentul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata –pârâtă U.N.B.R.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2156/2009. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2212/2009. Contencios → |
|---|
