ICCJ. Decizia nr. 2212/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2212/2009
Dosar nr. 471/42/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC A.C. SRL Găieşti a chemat în judecată A.S.S.I. Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării, în parte, a actului administrativ numit „Rezultatele etapei de atribuire electronică din şedinţa din 30 aprilie 2008" existent pe site-ul public de licitare electronică: www.autorizaţiaauto.ro, în ceea ce priveşte traseele 131 Târgovişte – Viişoara – Mătăsari şi 132 Târgovişte – Viişoara - Crângurile, cu consecinţa suspendării atribuirii licenţelor de traseu sau executării acestora, în măsura în care au fost atribuite.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a câştigat anterior anului 2008 licenţa de traseu şi că în programul de transport public judeţean de persoane figurează cu traseul 014 Târgovişte – Viişoara-Găieşti, însă prin HCJ Dâmboviţa nr. 45 din 27 martie 2008 a fost aprobat Programul de transport public judeţean pentru perioada 2008-2011, în care sunt prevăzute traseul 014 dar şi alte două noi trasee, ce se suprapun între ele pe o distanţă de 30 de Km, astfel că traseul iniţial a fost anihilat de cele două noi înfiinţate, fapt care o prejudiciază. A mai arătat că înfiinţarea celor două noi trasee încalcă dispoziţiile art. 17 lit. a) din Ordinul MIRA nr. 353/2007 şi art. 50 alin. (5) din Ordinul MTCT nr. 1892/2006.
Prin încheierea din 9 iunie 2008 instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient forţat, a societăţii SCG.T. SRL Târgovişte, câştigătoarea licitaţiei electronice pentru traseele 131 şi 132.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 157 din 26 iunie 2008, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, obligând-o să plătească intervenientei SCG.T. SRL Târgovişte suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că în cauză nu s-a probat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ astfel că cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC A.C. SRL Găieşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susţinut, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca şi a art. 3041 C. proc. civ. că hotărârea instanţei de fond este nelegală, în primul rând datorită măsurii dispuse de instanţă, respectiv cea de introducere în cauză a SC G.T. SRL Târgovişte, pentru contradictorialitate, în condiţiile în care s-a solicitat numai suspendarea executării în parte a unui act administrativ, respectiv a „Rezultatelor etapei de atribuire electronică din şedinţa din data de 30 aprilie 2008", existent pe site-ul public de licitare electronică.
Recurenta a apreciat că nu este relevantă în litigiul de faţă, din perspectiva calităţii procesuale, împrejurarea că licitaţia contestată a fost câştigată de SC G.T. SRL Târgovişte.
S-a mai arătat de către recurentă că hotărârea este nelegală şi sub aspectul soluţiei pronunţate, întrucât greşit s-a apreciat că nu sunt întrunite în cauză cele două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În opinia recurentei, cazul bine justificat este demonstrat în cauză prin chiar nelegalitatea actului emis, la care se adaugă lipsa vechimii societăţii care a licitat pentru cele două noi trasee şi nerealizarea punctajului necesar adjudecării traseului 014.
Şi condiţia pagubei iminente este îndeplinită, în opinia recurentei, întrucât s-a început punerea în executare a licenţei contestate, ceea ce face ca activitatea sa în zona respectivă să fie grav afectată, cu atât mai mult cu cât suprapunerea celor două noi trasee, cu traseul 014, face ca acesta din urmă să fie anihilat.
În fine, recurenta a mai arătat că înfiinţarea celor două noi „trasee" s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 lit. a) din Ordinul MIRA nr. 353/2007 şi a art. 50 alin. (5) din Ordinul MTCT nr. 1892/2006, suprapunerea celor două noi trasee peste traseul 014, adjudecat în favoarea sa, fiind cu mult peste 50%.
Examinând actele dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la prevederile legale incidente şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Reclamanta-recurentă SC A.C. SRL a investit instanţa de fond cu cererea de suspendare a executării, în parte, a actului administrativ desemnat şi intitulat „Rezultatele etapei de atribuire electronică din şedinţa din 30 aprilie 2008" postat pe site-ul public de licitare electronică, în ceea ce priveşte traseele (i) 131 Târgovişte – Viişoara – Mătăsari şi (ii) 132 Târgovişte – Viişoara – Crângurile, cu consecinţa suspendării atribuirii licenţelor de traseu sau executării acestora.
După cum corect a reţinut şi instanţa de fond, traseul 014 a fost anterior adjudecat de recurenta-reclamantă, care îl execută şi în prezent, potrivit programului de transport 2005-2008, în timp ce traseele 131 (Târgovişte – Viişoara – Mătăsari) şi 132 (Târgovişte – Viişoara Crângurile) nou înfiinţate, au fost licitate şi adjudecate în favoarea intimatei SC G.T. SRL.
Nu sunt întemeiate şi ca atare nu pot fi primite criticile recurentei vizând nelegala introducere în cauză de către instanţa de fond a SC G.T. SRL, în calitate de intervenient forţat, câtă vreme, prin conţinutul cererii recurentei-reclamante se tinde la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti cu efecte juridice directe asupra activităţii acestei societăţi pe care însă recurenta-reclamantă nu a dorit că o menţioneze în acţiunea de faţă.
Înalta Curte reţine aşadar, că instanţa de fond a procedat corect, cu respectarea principiilor contradictorialităţii şi al opozabilităţii ce guvernează procesul civil, în sensul introducerii în cauză, în temeiul art. 129 C. proc. civ. a societăţii câştigătoare a licitaţiei electronice pentru traseele 131 şi 132, pretins a fi suprapuse cu cel executat în prezent de recurentă.
Nefondate sunt şi criticile recurentei-reclamante vizând modalitatea în care instanţa de fond, examinând probele administrate, a apreciat că nu sunt întrunite în cauză condiţiile legale cerute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului menţionat.
Înalta Curte apreciază, pe baza actelor dosarului, că nu rezultă, în adevăr, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce defineşte noţiunea de „caz bine justificat", indicii de nelegalitate ale actului administrativ contestat, susţinerile recurentei reclamante referitoare la aşa-zisa suprapunere a acestor trasee cu cel pe care îl execută ea ca şi la neîndeplinirea condiţiilor necesare adjudecării de către intervenienta-intimată, fiind veritabile aspecte ce ţin de fondul cauzei şi care urmează a fi examinate de instanţa sesizată cu cererea de anulare a actului administrativ atacat.
Programul de transport public judeţean pentru perioada 2008-2011, prin care au fost înfiinţate cele două noi trasee, respectiv traseele 131 şi 132 şi a fost totodată menţinut şi traseul 014 a fost aprobat prin hotărârea Consiliului Judeţean Dâmboviţa nr. 45 din 27 martie 2008.
Susţinerile recurentei-reclamante nu sunt de natură a demonstra, prima facie, nelegalitatea evidentă a actului contestat, mai cu seamă că pretinsa anihilare a traseului „014", urmare a înfiinţării celor două noi trasee, având fiecare, cel puţin formal un parcurs diferit, nu a fost probată.
În plus, hotărârea Consiliului Judeţean Dâmboviţa nr. 45 din 27 martie 2008 se referă la un program nou de transport public judeţean, pentru perioada 2008-2011 şi numai instanţa de fond, legal investită cu acţiunea reclamantei în anularea parţială a acesteia, va putea determina, raportat la prevederile legale incidente în ce măsură înfiinţarea traseelor noi s-a făcut cu respectarea acestora.
Nici cerinţa pagubei iminente, ca prejudiciu material viitor şi previzibil, potrivit art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 nu a fost dovedită în condiţiile în care recurenta-reclamantă nu a depus la dosar nici un fel de înscrisuri şi nici nu a administrat alte probe din care să rezulte paguba previzibil a fi produsă şi modalitatea în care se realizează aceasta, în condiţiile în care, astfel după cum s-a reţinut deja, actele depuse atestă, sumar, existenţa unor trasee distincte, cu capete de traseu diferite.
Reţinând aşadar că nu au fost satisfăcute cerinţele legii în ceea ce priveşte solicitarea de suspendare a actului administrativ privind rezultatele etapei de atribuire electronică din şedinţa din 30 aprilie 2008, pentru cele două trasee, Înalta Curte, constatând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de fond, va respinge ca neîntemeiat recursul de faţă,în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.C. SRL Găieşti împotriva sentinţei civile nr. 157 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2198/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2237/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
