ICCJ. Decizia nr. 2156/2009. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2156/2009
Dosar nr. 2333/54/2007
Şedinţa publică din 10 aprilie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 4 iulie 2007 pe rolul Tribunalului Dolj, secţia civilă, reclamantele C.E. şi G.O. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Craiova Primarul Municipiului Craiova, SC E. SA, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Prefectura judeţului Dolj, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa:
- să constate nulitatea absolută a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3511 din 15 iunie 2007 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului pentru suprafeţele de teren de 341,38 mp şi 108,75 mp situate la adresa str. B.;
- să dispună anularea deciziei de respingere a notificării nr. 4514 din 15 iunie 2007 şi a deciziei nr. 4513 din 15 iunie 2007 de respingere a cererii de restituire în natură şi propunerea privind acordarea de despăgubiri, în sensul ca unitatea deţinătoare să fie obligată să restituie în natură terenul liber, iar pentru terenul imposibil de restituit în natură să se acorde despăgubiri în condiţiile legii speciale.
Prin sentinţa civilă nr. 677 din 7 noiembrie 2007, Tribunalului Dolj, secţia civilă, a declinat în favoarea Curţii de Apel Craiova competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3511 din 15 iunie 2007 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului şi a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001 şi formarea unui nou dosar, având acest obiect.
Investită, prin declinare de competenţă, cu soluţionarea acţiunii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3511 din 15 iunie 2007 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 168 din 26 iunie 2008, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantele C.E. şi G.O.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că este fondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor (în calitate de succesor al fostului Minister al Industriilor şi Comerţului), întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate ce formează obiectul acţiunii este un act administrativ, iar reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, condiţie sine qua non de promovare a acţiunii, conform dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei civile nr. 168 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele C.E. şi G.O. care au solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea căii de atac, recurentele arată că au luat cunoştinţă de existenţa actului administrativ contestat la momentul depunerii acestuia la Tribunalul Dolj de către SC E. SA şi a solicitat autorităţii emitente, Ministerul Economiei şi Finanţelor, revocarea în parte a acestuia, respectiv, în ceea ce priveşte suprafeţele de teren de 341,38 mp şi 213,62 mp.
Recurentele susţin faptul că, prin adresa nr. 215257 din 12 decembrie 2007, Ministerul Economiei şi Finanţelor le-a comunicat că cererea a fost înaintată spre soluţionare la A.V.A.S. care, la rândul său, a restituit-o la autoritatea de la care a primit-o spre soluţionare.
În plus, recurentele precizează şi faptul că Ministerul Economiei şi Finanţelor le-a comunicat să se adreseze instanţei de contencios administrativ.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Prin cererea dedusă judecăţii, recurenta a solicitat instanţei să constate nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 3511 din 25 iunie 2007 emis de Ministerul Industriei şi Comerţului.
Înalta Curte constată că cererea introductivă a fost depusă la instanţă la data de 4 iulie 2007, iar plângerea prealabilă a fost formulată la data de 6 decembrie 2007, fiind înregistrată la autoritatea intimată sub nr. 215257, deci, ulterior promovării acţiunii.
Înalta Curte nu poate reţine susţinerea recurentelor că au luat cunoştinţă de existenţa actului administrativ contestat la momentul depunerii acestuia la Tribunalul Dolj de către SC E. SA: acest act a fost prezentat Curţii de Apel Craiova odată cu întâmpinarea formulată în cauză de beneficiarul actului.
O dovadă în sensul că recurentele au avut cunoştinţă de actul administrativ în discuţie este aceea că au investit instanţa cu acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii acestuia.
Pe de altă parte, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
De asemenea, în temeiul art. 7 alin. (3) din legea mai sus indicată, este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni, prevăzut la alin. (7) din lege.
Aşadar, în materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor prin acest text normativ este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii.
Prin urmare, în lipsa plângerii prealabile obligatorii, acţiunea având ca obiect anularea unui act administrativ adresată direct instanţei de contencios administrativ este inadmisibilă.
Reglementarea cuprinsă în art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, este pe deplin justificată, întrucât instituie o cale mai rapidă de restabilire a legalităţii: particularul are posibilitatea de a obţine revocarea actului printr-o procedură administrativă simplă, derulată înainte de momentul sesizării instanţei de contencios administrativ.
Întrucât recurentele nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiţii de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.E. şi G.O. împotriva sentinţei civile nr. 168 din 26 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2145/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2198/2009. Contencios → |
|---|
